În 2016 vom plânge după zona de confort

john cristea, in studio

Nu ştiu ce să scriu. Zici că mi-a dat cineva delete la tot ce am în minte şi în suflet, acum la sfârşit de an. 2015 a fost bun, dar nu ştiu ce gust a avut. S-au întâmplat multe în curţile vecinilor, dar mai ales în curtea mea. Am simţit pentru prima dată că tinerii au puterea de a-şi spune punctul de vedere şi de a schimba mersul lucrurilor. Ştiu că anul 2016 va fi unul greu pentru toată lumea, mai ales pentru cei care doresc să se întâmple ceva bun în România.

Dacă e să mă iau după spusele unui astrolog, cred că vom plânge după zona de confort, dar vom fi motivaţi să facem ceva creativ şi de lungă durată. Nu ştiu, chiar nu ştiu ce-i cu noi pentru 2016, dar cred că inima ne va bate tot mai tare în piept şi vom acţiona corect, pentru mai bine, pentru toţi.

Nu, nu e un text motivaţional, e doar un gând pe care-l aştern acum, la final de an, pentru a-l putea reprezenta cumva peste ani şi ani de zile. Sunt sigur că am adus finalitate în multe dintre planurile pe care le-am aşternut pe hârtie atunci când abia începea anul 2015 şi aduc recunoştinţă pe această cale tuturor energiilor pozitive din jurul meu. Sunt fericit că am întâlnit mii de oameni noi în 2015, mii de oameni minunaţi şi plini de acţiune!

Anul 2016 e o adevărată provocare pentru mine şi pentru echilibrul meu. Pentru mine şi publicul pe care îl reprezint. Pentru mine şi schimbările ce aşteaptă să fie puse în practică de către toţi cei care dau citire acestor rânduri şi care n-au chef să mai stea în loc.

Şi dacă vreun gând bun vă vine prin minte, nu aşteptaţi, nu-l daţi uitării, ci fructificaţi-l! Unii dintre voi deja fac lucruri bune, zi de zi, fără să stea cu tava întinsă în mijlocul socialului.

Hai, la mulţi ani şi s-avem un an nou bun şi frumos!

 

comments

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer