Ascultă! Mai mult de tine şi mai puţin de ceilalţi!

Suntem ascultători! Eu unul, ascult de cântar, de telefon, de televizor, de ce zice omul de la radio, de omul din 44, de şoferul din taxi, de cei care-mi vor binele şi rău împachetate într-un zâmbet, de mirosul cafelei, de comentariile din jur şi de omul ce-mi vorbeşte despre vreme. Ascult de tot ce mă înconjoară şi sunt sigur că sunt mulţi în aceeaşi poveste cu mine. Eu mă simt dresat şi ţinut în lesă. Poate părea că afirm o bălărie, o direcţie inexistentă, dar, cu drag vă recomand, să vă treziţi la realitate. Puteţi oare? Eu unul sunt dezamăgit de ceea ce văd atunci când ies din micul Matrix. Oricât de fantezist ar părea textul ăsta, să presupunem că-i real şi poate fi consumat în mod individual, pentru ceva mai multe clipe de fericire.

Am ajuns atât de siguri pe ceea ce ni se oferă, încât, e mai simplu să ne lăsăm ghidaţi de gps-ul ce se conectează la sateliţi pentru a ne detecta poziţia geografică, decât să ne ghidăm după instinct sau să întrebăm un localnic. Ne organizăm viaţa în funcţie de aplicaţiile instalate pe telefon şi pare că negăm cu vehemenţă robotizarea din care facem parte. Nu va mai trece mult până când lucrurile se vor întoarce împotriva noastră. Cât să ne ţină conexiunile? Până când vor mai fi pentru noi, ci nu împotriva noastră?

Noi, oamenii de rând, deşi nu câştigăm cât să ne permitem orice, salivăm la toate tehnologiile şi privim printr-o fereastră virtuală către lansări, gen noul telefon Samsung S6. Până când apare pe piaţă, cei mai săraci cu duhul, sunt deja în depresie dacă nu-l ating, dacă nu-l scot în societate şi dacă n-adorm cu el!

În oglindă nu ne mai privim, ci ne mulţumim cu pozele de pe Facebook şi Instagram. Chiar dacă risc să generalizez, ştiu sigur că n-am pe cine să las afară din oală. Suntem ingrediente importante fără de care nu s-ar crea reţelele de socializare, inteligenţa artificială şi soft-uri care ne oferă o perspectivă asupra unui întreg.

Mă sperie, spre exemplu, Google Now, care îmi planifică viaţa pas cu pas. Ca şi cum aş avea totul la îndemână. Nu trebuie să fii un expert ca să înţelegi că astfel de arhitecturi virtuale sunt construite de oameni dornici să deţină controlul. Ne bucurăm de confort, dar ne lăsăm exploataţi fără ştire. Dacă se instalează momentul de indiferenţă la nivel de masă, atunci mecanismul pus la punct de cei aflaţi la putere, e complet şi nebunesc!

Mi-aş dori să fim ceva mai pasionaţi de noi. Să ne întrebăm mai des cum arată intimitatea sufletului mostru şi în ce punct al vieţii ne aflăm. Nu, pentru asta nu trebuie să folosim nicio aplicaţie instalată pe telefon, ci zona spirituală, liniştea de după furtună şi izvorul de libertate căruia i-am închis robinetul.

Conchid prin a spune că suntem atât de ocupaţi cu nimicurile ce ni se impun în fiecare clipă, încât nu mai avem timp vedem dincolo online.

comments

Leave a reply:

Your email address will not be published.