Comunicarea online şi comunicarea offline

Prezenţa offline se arată tot mai puţin capabilă să săvârşească anumite acţiuni, fără un pic de ajutor, gen cursurile de „public speaking”.  Ce vreau să spun? Că în viaţa reală nu există o coerentă în comunicare semnificativ mai bună decât în online. Perfecţionarea a început să se facă printr-un intermediar  de succes: tehnologia!

Cele mai importante acţiuni pe care individul le întreprinde depind de un card, de un laptop şi de o conexiune la internet. Nu ne mai achităm facturile stând la cozile interminabile, nu mai primim bani cash şi comunicăm cu ajutorul reţelelor de socializare. Toată această dezvoltare are şi o direcţie bună, însă, pe termen lung putem căpăta un handicap social, iar izolarea tehnologică devine singura şansă de supravieţuire.

Comunicarea are parte de noi instrumente pe care cu toţii le folosim. Deja ne este dor de scrisul de mână, de scrisorile siropoase şi de jurnalele ascunse pe sub pat. Noua generaţie capătă o formă avansată de trăire, dar nu rezistă în contrast cu ceea ce bătrânii vor să lase moştenire. Nici bunicuţa nu mai poate fără o conectare pe facebook şi  indiferentă rămâne invidia celor care escaladează munţii doar pentru a face o poză şi a o împărtăşi cu prietenii în viaţa reală.

Încă de acum vreo zece ani îmi doream să mă stabilesc într-o zonă muntoasă, unde există mai puţini oameni şi mai multă natură. Îmi plac oamenii, dar nu cei care creează haos! Chiar şi în condiţiile ţărăneşti dorite de mine, tot s-ar trânti o reţea de internet pentru a naviga şi a mă introduce în lumea virtuală.

Nu e nimic rău în a exista online. Trist este să rămâi închis în casă şi să înţelegi că doar internetul este cel care are un cuvânt de spus pentru viitor.

P.S. Ceapa nu creşte singură!

comments

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer