Cum opreşti evoluţia blogurilor din România? Cu advertoriale şi afiliere!

Acum vreo 7 ani şi ceva, scriam primul meu text din online, pe un blog care era hostat pe un subdomeniu al celor de la wordpress. Era formidabil să-mi pot etala gândurile, frustrările şi ideile-mi înguste în primă fază, ca mai apoi, apropiaţii să le poată lua la puricat, să le comenteze şi în cel mai bun caz, să-mi formez un public ascultător. Am respirat multă vreme prin cuvintele pe care le-am redactat, cu sau fără diacritice şi de prea puţine ori m-am gândit la partea financiară şi la beneficiile pe care le poate aduce un blog. spam stupidÎn vremea lui 2007, puţin mă interesa pe mine ce e ăla SEO, cum anume trebuie indexat un titlu în Google şi care sunt cuvintele cheie care ar putea domina prin relevanţă şi interes pentru utilizatorii din online. Nici în prezent nu sunt total convins că lucrurile stau prea bine dacă respecţi toate normale impuse de cei care vor să optimizeze căutările pe internet şi să aducă în faţă cel mai bun conţinut. Da, e vorba de conţinut în principal şi de informaţie care trebuie comprimată – nu de alta, dar lucrurile cu prea mult contur, nu prind culoare în societatea ameţită de like-uri şi share-uri. Problema e că, la fel ca în politică, sunt prea multe titluri/promisiuni pompoase care n-au nimic la temelie – cuvinte fără sens, Google interogat anapoda şi oameni care se luptă să fie în făţă în mod incorect!

Au trecut ani buni de când nu am mai scris pe vechiul blog, dar asta nu înseamnă că nu-mi e dor de felul în care mă puteam perinda printre cuvinte, fără să-mi pese de mai nicio regulă. Poate că libertatea era cea care mă punea pe scris, iar statisticile erau un deliciu pe care-l serveam când n-aveam ce face. Menţionez faptul că blogul “părăsit” încă are vizite, PR (pagerank) şi nu duce lipsă de informaţie. Când şi când mă reîntorc la vechile idei. Îmi dau seamă că m-am maturizat, dar ăsta nu e cel mai bun rezultat pe care pot să-l ridic în slăvi. Oarecum, m-am luat şi eu după turmă şi-am ajuns într-un complex de idei ce se aseamănă, într-un cerc vicios care vinde, dar uită să transmită. Când mă trezesc la realitate, adică, o dată la două trei articole, trag tare de cuvinte şi joc în picioare orice tip de regulă de scriere, doar aşa, ca să nu mă prindă răul de tot.

Cei mai mulţi bloggeri scriu pentru bani, iar cei care şi-au făcut de curând un blog cu domeniu punct ro, au înţeles că scopul este de a se înscrie în tot felul de campanii online, pentru redactarea de advertoriale. Blogul nu este pentru advertoriale! Advertorialele sunt precum fast food-ul – fac rău pe termen lung, mai ales dacă sunt servite în fiecare zi/seară. Nu că n-am găsit altă comparaţie, dar mi s-a părut cea mai creativă (cu de toate) relaţie pe care o are omul cu mâncare, de la o vreme. Nu sunt împotriva link-uri de afiliere, dar nu pot concepe un blog personal care şi-a pictat fiecare postare cu câte o legătură externă, care recomandă un produs spre cumpărare. Blogul personal trebuie să rămână personal. Altfel, oare publicul ce zice? În cele din urmă, adevăraţii cititori, dacă mai există aşa ceva, migreză către scrieri mai bune.

Urmăresc prea puţin concurenţa, asta pentru că totul a început să fie cu şi despre bani. Poate că asta a fost tendinţa. Poate că alte surse de câştig nu există pentru mulţi care activează în online, dar asta nu trebuie să fie o scuză pentru a-ţi strica blogul personal. Dacă mori de foame şi te pricepi la bloguri, poţi să-ţi faci site-uri/bloguri separate care recomandă anumite produse.

Cel mai penibil mod în care poţi ruina imaginea unui blog?

Să te pui pe scris câte cinci articole pe săptămână pentru te miri ce porcărie de concurs, care la final te premiază. Cunosc mulţi bloggeri care au făcut această greşeală. Pe mulţi i-am mustrat în offline şi le-am zis să-şi redirecţioneze intenţiile, însă sunt greu de convins – SUNT MAI UNIŢI DECÂT O SECTĂ. Un bun amic, căruia nu vreau să-i pronunţ numele în această scriere, şi-a distrus toată munca din online pentru câţiva zeci de lei. Vinovaţi sunt şi cei care creează astfel de campanii în online. Eu nu înţeleg firmele care plătesc pentru astfel de scrieri, care, să fim sinceri, sunt mizerabile, fără credibilitate. Şi, dacă mă iau strict după Google, s-ar putea ca pe termen lung, astfel de servicii plătite să nu dea bine. O recomandare în online trebuie să fie făcută cu cap şi să aibă o pondere de credibilitate. Cuvântul organic vă sună cunoscut? Pentru firmele care investesc în publicitate, dar uită să ofere calitate, sunt momente în care un refresh e obligatoriu – în cel mai rau caz, vine tare din spate lecţia de viaţă a unui faliment.

comments

Leave a reply:

Your email address will not be published.