Cum să fiu un partener de viaţă mai bun

Zilnic citesc frânturi motivaţionale scrise de către marile minţi experimentate doar pe jumătate, dar care-mi dictează următoarea sarcină în viaţa de cuplu. Există reguli scrise în legătură cu ceea ce trebuie să faci într-o relaţie de cuplu şi cum poţi deveni un partener de viaţă mai bun.

Pun pe primul loc comunicarea şi taxez orice urmă de tăcere nejustificată. Sunt genul de om care spune multe lucruri în faţă şi care deranjează. Mă amestec în contraziceri şi ştiu că nu există o normalitate bine definită. Sunt după cum bate vântul (dar nu aştept să vină furtuna) şi după cum e mai bine pentru persoana mea de suflet. Cred că este suficient să-ţi aduni gândurile bune şi să acţionezi după cum simţi pentru ca partenerul de viaţă să aibă un contact emoţional pozitiv şi să sesizeze ceva bun în relaţie.

Am înţeles că “dragostea se face-n minim doi“, dar nu am putut depăşi limita impusă de suflet. Mă consider un partener ce pendulează pofticios după succes, dar care nu-şi lasă vasele nespălate sau persoana iubită uitată într-un colţ. Nu am copii, dar nu sunt împotriva lor. Ca să fiu un partener mai bun de viaţă pot face exact ceea ce mi se proiectează în minte atunci când îmi privesc iubita-n ochi.

Contactul vizual este important în multe momente ale zilei, noaptea lumina e stinsă, ca să facem economie. Ochii spun ce pofteşte trupul, dar multe gânduri nu se spun într-o relaţie din teama de a nu aluneca în prima prăpastie a vieţii. Ceea ce reţinem doar pentru noi, înrădăcinează dorinţe absurde ce conţin mai multă energie decât orice altă trăire prezentă, trecută sau viitoare. Aşadar, nu reţinem, ci dăm totul afară. Îmi canalizez energiile şi în faţa oglinzii îmi dau spovedania pe faţă, tot ce-mi trece prin minte. Partenerul de viaţă trebuie să ştie ce se întâmplă cu tine, dar nu trebuie să-ţi spele ţie toate gândurile, ci doar pe cele cu “greutate”.

Într-o relaţie de cuplu, există un cocoş şi o găină, un traficant şi un consumator sau un client şi un servitor. Rolurile sunt bune, mai ales atunci când se folosesc ca şi preludiu. Ce trebuie făcut? Schimbaţi rolurile între voi cât mai des. Eu aşa procedez!

Şi ca să ne fie clar! Nu există cel mai bun sau cel mai prost partener de viaţă, există doar o umbră de influenţa primită din partea unor străini ce îţi intră pe sub piele şi se pot autonumi prieteni. Beţele în roată se poartă de-o veşnicie, iar simpla iluzie că lucrurile nu merg bine, e doar acţiunea de manipulare a cuplului. Ceea ce am acasă e mai presus de ceea ce văd la televizor sau citesc printre rânduri.

Iar acum urmează să-mi fac patul, să duc gunoiul, să dau cu aspiratorul şi să … gătesc ceva bun de servit în doi.

P.S. Partenerul de viaţa are dreptul la libertatea pe care si-o doreşte. Într-un cuplu, adierile şi picanteriile sunt necesare!

comments

1 comments On Cum să fiu un partener de viaţă mai bun

  • Iubire si respect. E greu sa-l accepti pe celalalt asa cum e, insa e perfect daca te acomodezi cu individualitatea lui, fara a incerca sa-l schimbi. Pana la urma noi ne indragostim de partenerul nostru exact asa cum e, insa dupa ce relatia inainteaza vrem mici schimbari si apoi tot noi ne plangem ca nu mai e ca la inceput.

Leave a reply:

Your email address will not be published.