Despre dezbateri în general, dar şi la Realitatea TV

dezbatere electoralaCel mai important lucru într-o dezbatere este să cunoşti şi să stăpâneşti informaţia ce urmează a fi învârtită pe toate părţile. Fiind vorba de o dezbatere publică cu miză uriaşă – alegerea unui preşedinte pentru următorii 5 ani – urmărită de milioane de telespectatori, sunt necesare intervenţii masive din partea oamenilor de specialitate, care au habar ce-i aia o comunicare ca la carte. Un alt aspect, pe partea de televiziune cel puţin, este să-ţi cunoşti publicul – românul de rând. Nu trebuie omise cuvintele cheie ce se perindă pe la urechile românilor, tocmai, pentru a stabili un fundament şi a oferi credibilitate în dezbateri. E musai să ştii să deschizi gura şi să foloseşti limba română în mod corect. Chiar dacă tehnicile de comunicare nu sunt cunoscute publicului larg, fiecare pauză într-o conversaţie lasă loc de interpretări, fiecare apăsare pe vreun cuvânt poate naşte controverse, ca la final, scorurile să se schimbe radical. E o adevărată artă să minţi poporul. Mai greu e atunci când chiar îţi doreşti să comunici cu el – după ce-au mâncat alţii rahat, până şi-un parfum scump pute!

În aceste dezbateri sunt folosite instrumente de manipulare în principal, persuasiunea (influenţarea prin argumentare) fiind impusă doar în cazuri speciale (solicitată de cineva din “exterior”). Este important să vedeţi care candidat se raportează mai des la popor. În cazul de faţă, se poate spune că e vorba tot despre o manieră prielnică pentru convingere, dar, poate fi şi o formă subtilă de a colora un palmares gri. Dezbaterile au nevoie de un echilibru, iar eu la Realitatea TV nu l-am sesizat. Nu moderatorul e vinovat, ci faptul că oamenii ăştia, doi la număr, nu au fost capabili să vorbească despre România, ci despre soacre şi soţii pitite prin platou, care-şi aşteaptă dorinice, scuzele de rigoare.

Televiziunea este o fabrică menită să ofere produse generatoare de spectacol. Însă, nu fiecare spectacol îşi merită aplauzele. Şi dezbaterile fac parte din acest sistem vicios, util pentru partea financiară. Toate bune şi frumoase, mai ales dacă publicul este unul educat, care selectează cel mai bun canal de comunicare. Cum omul de rând este ocupat cu tot felul de activităţi, se va grăbi să tragă concluzii pripite după prima experienţă televizată – este cea mai mare greşeală. Alegătorul de rând nu are timp de anchete şi analize politice, el alege în funcţie de valoarea ceasului primit în turul doi de campanie sau după gura târgului. Tu cu cine votezi?

Dezbaterea urmărită la Realitatea TV a fost un soi de conversaţie divină, dar după ce s-a îmbătat Dumnezeu, cu mâna pe Biblie. Comunicarea a fost una defectuoasă, cu primitive manevre de dominare (ton ridicat, zâmbete false şi plecăciuni către sutele de foi). Deşi am un favorit, sunt convins că părerile sunt împărţite. Am asistat la o secvenţă regăsită şi în sistemul educaţional, acolo unde un tocilar ajutat de mămica şi tăticu se ridică pe umerii unui muncitor care nu şi-a învăţat lecţia pentru dezbateri. Oricum ar fi, una din cele două moace televizate, va conduce ţara asta pentru cel puţin 5 ani. E rost să mă joc cu votul meu? Evident că nu!

Altfel, vouă cum vă e? V-aţi sunat prietenii din diaspora? Le-aţi spus să se înghesuie duminică la vot?

Sursă ilustraţie: KING
comments

Leave a reply:

Your email address will not be published.