Care e treaba cu Lumina din noaptea asta?

Lumina Învierii
Imagine care ilustrează un copil şi Lumina Învierii.

Care e treaba cu Lumina din noaptea asta? De ce se tot agită lumea pentru a lua Lumină? Să fie oare vorba de efectul de turmă sau de o credinţă ce se activează de câteva ori pe an, fară nicio explicaţie? Suntem prinşi între lumile diferite pe care ni le construim în funcţie de ritmul pe care viaţa ni-l oferă, iar atunci când se cere o explicaţie în acest sens, Dumnezeu stă în fruntea tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute.

Mi-aş dori ca Lumina chiar să însemne ceva pentru românul care tot dă să se-nchine, deşi ar vrea s-arate cu degetul către ce n-a făcut bine vecinu’, cât de grea e viaţa sau unde şi-a băgat ghiarele necuratu’. Scriu despre lucruri pe care le tot văd la fiecare pas şi cu părere de rău observ o detaşare a omului de lucrurile sfinte. Sfânt ar trebui să fie şi cuvântul, dar mai ales noţiunea de familie. Nu e vorba de starea de plutire, ci de o mocirlă din care facem parte tot mai tare. Hai că nu generalizez! S-ar putea să fii pur, însă nu mai ai mult până la apogeul scrierii mele.

Nu-i pot învinui nici pe cei care îşi vor culege plăcerea prin cluburi, prin paturi străine sau hoinărind fără sens – oricum, simţim prea puţin. Cum umplem un astfel de gol ce se abate asupra naţiunii epuizate şi ameţite de la atâta muncă şi post? Răspunsul e simplu şi bate orice record. Cu mâncare! Mesele îmbelşugate sunt propuse pentru a fi etalon pentru îngrăşare – nu ştiu dacă am să pot refuza ceva din bucatele alese şi puse pe grătar, la cuptor sau în foi de viţă de vie. Unde şi când vrem să trăim? Aici şi acum?

Din suflet vă doresc un Paşte fericit şi o lumină care s-aibă puterea să se aprindă şi-n suflet, dar mai ales în lucrurile mărunte, dar pozitive pe care merită să le facem atunci când avem ocazia!

comments
Share articol: