Valoare de weekend

iubire, clatite
Iubirea şi clătitele s-au pierdut pe drum. Şezi blând şi citeşte despre valoare – valoare d-aia mare!

Ultima manea pe care o ascultam cap-coadă, era prin 2005, atunci când niciun vecin de-ai mei nu îşi permitea vreun strop de creativitate, iar versurile erau ceva mai haioase (acadele sau cum era?). Nu cred că voi reuşi să jignesc pe cineva cu această scriere, însă, în suflet, dar mai ales pe creier, maneaua mi-a lăsat urme/schele adânci în weekend-ul ce tocmai a trecut. Cui îi aparţine vina? Nu pot să arăt cu degetul către un manelist înfocat, mai ales că n-are nicio vină – el se distra pe versurile lui Guţă, chiar dacă avea maşina întoarsă pe dos de la prea mult alcool.

În weekend m-am simţit precum zaharina în cafea! Serios, am fost un intrus de nota zece, uşor de depistat, indiferent de cât ritm aş fi vrut să am, de undeva din spatele scenei, de pe canapea. Nimic nu m-am putut salva! Nu am avut încotro!

Mi-am zis că muzica o să înceteze când îmi va fi somn şi drag de odihnă, însă, specificul petrecăreţilor este altul. Muzica se dă la maximum abia pe la 3 dimineaţa  – lăutarii ştiu de ce! V-am zis, nu mă simt pregătit sau deja a trecut tinereţea pe lângă mine. Sunt sigur că se poate şi mai rău, dar acest gen muzical explorat în weekend, a picat la ţanc – un fel de provocare a vieţii, un fel de picătură chinezească sau şi mai rău, o macarena cu mâinile la spate. N-am învins, dar nici cearcăne n-am avut. Sunteţi curioşi ce-am făcut? Am respirat aer curat de munte şi am început să-i analizezi pe cei cu energie la purtător şi cu playlist de nota zece pentru ei, direct de pe YouTube. Evident, cum nici tutunul nu-mi face bine, am trecut la grătare şi la numărat stele căzătoare. Glumesc, era ceaţă, iar munţii intraseră în comă vizuală de la vapori! Dintre toate petrecerile la care am avut onoarea să fiu prezent, asta nu s-a comparat cu niciuna! A fost total diferit sentimentul. Să ştiţi că la un moment dat mi s-a rupt filmul şi am vrut să scot siguranţele, noroc că am dat de un televizor prin preajmă şi am urmărit, între două manele, actele teroriste cu Esca şi Cătălin Radu Tănase în prim plan.

Chiar dacă risc să pun paie pe foc, atitudinea celor care se dezvoltă pe ritmuri de manea, merită un doctorat, o medalie, ceva … Faptul că nu ştiu eu sa apreciez astfel de manifestări, face parte dintr-o poveste ruptă de realitatea trăită în weekend.

Poate mai frustrat ca niciodată, de la prea mult alcool şi prea puţină mâncare, nu mă opresc din a descoperi oameni, zi de zi. De azi, voi “căra” după mine ceva sugestii muzicale, ca să nu stau pe cola până se dă stingerea.

Acu’, ce să zic? A fost un weekend mi-nu-nat!

comments
Share articol: