Experienţa 11even Ploieşti 2014

Apreciez în mod constant efortul unor oameni tineri de a pune oraşul Ploieşti pe roate, inspirându-l şi zugrăvindu-l în culori motivaţionale, dornice de-o evoluţie ce nu se lasă dominată de izul provinciei ce devine zonă de tranzit. Conservarea experienţei 11even 2014 Ploieşti este o adevărată artă socială ce nu-mi lasă degetele la ora asta în stagnare. Mă simt stăpân pe ce mi-au auzit timpanele şi dau voios creierului drept de visare. O aglomeraţie de idei stă la pândă şi-mi agresează tastatura, dar fac eu faţă într-un final (glorios, zic eu!). Atât cu introducerea asta şi cu politeţea.11even experiences ploiesti, tineri Organizatorii, cei care au depus un efort constant pentru a identifica acest eveniment cu noţiunea de calitate socio-culturală, au nevoie de încurajări de după şi aplauze interminabile. Să înşir nume pe veranda virtuală sau să vă zic ce-au “comentat” speakerii în cele 11 minute puse la dispoziţie (nu cumva să sară calu’)?

Trecem la analiză, simplistă, dar de bun augur pentru cei care n-au putut ajunge, din motive matematice, greu de calculat la ora asta:

Peter Barta – o cuvântare excepţională, o amintire dureroasă din copilărie de care a trecut cu brio şi un etalon pentru viitorul celor ce se simt la capăt de drum. Un leac pentru cei ce vor să se vindece de necazurile sufleteşti. Ţine să i se spună Peter, nu domnul Peter. A vorbit cu un accent uşor americănesc şi a ştiut să ţină publicul cu sufletul la gură. Un om simplu, chiar dacă e îmbrăcat la costum şi e CEO Fundaţia Post-Privatizare.

Cristina Manole – speaker de meserie din punctul meu de vedere. Un discurs simplu, scurt şi la obiect. O poveste corectă şi o nevoie precisă de a transmite învăţături practice, care pot funcţiona în contextele oamenilor ce vor să trăiască în prezent.

Eugen Cristescu – un discurs emoţional, uşor interactiv, cu ghilimele de rigoare, cu notorietate şi luptă continuă, cu versuri fără rimă, dar înţeles profund. Despre presă, calitate şi ceva emoţii evidente în faţa unui public cu conştiinţă. Un om care nu acceptă compromisurile, nu face pact cu Diavolul şi speră ca într-o zi să învingă protagoniştii celor mai mari mizerii existente în zona românească. Aşteaptă o presă mai bună, iar până la noi schimbări, rămâne un incomod convenabil pentru cei cu neuronii activi.

Paul Olteanu – Se aştepta să am şi eu un discurs la 11even Experiences Ploieşti, dar l-am prins suficient în conversaţia de după discurs, aşadar m-am revanşat faţă de el. Se apucă de agricultură şi vrea să-i înveţe şi pe alţii cum se dă cu lopata, cum se folosesc îngrăşămintele şi la ce e bun tractorul. Evident, e forma de început a poveştii, pentru că, în esenţă, Paul a subliniat “tratamentul” pe care îl urmăm mai toţi, vremea pe care ne-o pierdem prin şcoli fără să ne perfecţionăm într-un anumit domeniu, iar că, mai târziu, vine o vreme când trebuie să culegem ceea ce am sădit. În caz contrar, începutul poate fi imediat după conştientizare. Agricultura a fost doar o injecţie, lecţia e detaliată într-un context în care sunt necesare voinţa şi munca.

Paul Dumbrăvanu – Nu ar strica să vorbească mai des în public, pentru că i se potriveşte poziţia, mai ales ca lider în diferite acţiuni, fie ele şi cu apartenenţă politică.

Corina Ungureanu –  Nu ştiu unde se află caravana europarlamentară, dar ţin s-o felicit pe această cale pentru modul absolut fabulos în care şi-a menţinut cuvântarea, fără să amestece politicul într-o seară dedicată experienţelor de viaţă. S-ar putea să fi câştigat, în maniera asta, tot mai mulţi alegători pentru europarlamentarele ce sunt pe ultima sută de metri. Corina, o gimnastă despre care s-au scris multe, dar prea puţine au fost redactate în esenţa valorii, cel puţin până acum.

Lucian Aldescu – nu a fost prezent, dar cineva i-a ţinut locul. Cine? Cătălina Popescu  – Îşi urmează visul! La fel şi noi, nu?

Adrian Soare – nu a venit, dar, pentru o logistică corectă a lui 11, Mihaela Tatu, moderatoarea evenimentului, a ţinut să-şi spună povestea pe scurt şi să vorbească despre radio, televiziune, contabilitatea şi căldura de la birou, veşnicele probleme ce apar în viaţă şi mulţumirea pe care-o are pentru faptul că există. A mers peste 800 de kilometri pe jos.

Cezar Ouatu – asociat în continuare cu omul de la Eurovision, este dezamăgit de felul în care arată media. Îşi doreşte o reconfigurare a muzicii comerciale. Se trezeşte în fiecare dimineaţă cu “puişor”, “30 de grade” şi alte mici inserţii neartistice ce nu-i dau pace. Vrea să existe mai multă implicare din partea jurnaliştilor, iar marile televiziuni/radiouri să-şi controleze debitul informaţional, pentru a lăsa spaţiu şi pentru momentele culturale.

Zoia Zărnescu – O apariţie şi o senzaţie. O experienţă şi o poveste de familie. Diferenţa dintre generaţii, gestionarea anumitor emoţii şi probleme ce apar între mamă şi copil. Despre cum şi-a dorit într-un moment de cumpănă să renunţe la “meseria” de mama şi ce-a făcut pentru a trece peste craterele vieţii. În particular, de după eveniment, i-am spus că n-are rost să mai stea pe gânduri şi că merită să-şi pună pe hârtie experienţa. Da, o carte! Cel puţin una.

Decebal Popescu – Tatăl lui îi este model în viaţă. A vorbit despre punctul personal de referinţă şi felul în care a văzut lucrurile, diferit, uneori, cu riscul de a cădea în extrema stângă, a concluzionat starea de succes prin simplitate, dar şi continuitate. L-am admirat de la distanţă şi mă bucur să ştiu că există copii mari în lumea asta care-şi iubesc atât de tare taţii.

Sunt multe lucruri ce ar merita un cuvânt în această scurtă (?) recenzie de eveniment, dar mă bucur de şansa pe care am avut-o, de a privi lucrurile mult mai de aproape şi de a cunoaşte oameni noi, oameni pe care nu-i prind prin zonă în fiecare zi, dar care sunt dornici de a produce conversaţii constructive.

Cei mai agitaţi organizatori pe care i-am văzut? Iulian Şerban şi Claudia Iordache! Felicitări că daţi glas oraşului, impreună cu echipa de voluntari şi cei pe care nu-i ştiu mulţi, dar îi ştiţi voi, vă sunt alături şi cred în ecoul pe care-l produceţi.

S-a terminat comedia, s-a terminat experienţa sau … abia acum îi pot da frâu libertăţii.

Cele 5 bilete pe care le-am oferit în cadrul acestui eveniment şi-au găsit câştigătorii, prezenţi fiind în Aula UPG Ploieşti.

P.S. La eveniment au fost prezenţi foarte mulţi tineri, tocmai de aceea, fotografia asociată postării ilustrează această implicare, pe care mulţi au uitat s-o şlefuiască în demersul dezvoltării personale.

P.S. S. Deşi am realizat jpg-uri fără număr, mă simt nevoit să aştept capturile oficiale, pentru o mai bună propagare a pixelilor.

comments
Share articol: