Gestionarea prietenilor de pe reţelele de socializare

La nivel global, ca să nu dau vina strict pe ţărişoara asta, oamenii sunt tot mai online. Platformele de socializare “vând” un conţinut alandala, în ideea în care el merită consumat! Viralul a prins şi el miros de clişeu, iar prietenii sunt prea mulţi şi necunoscuţi. Dacă ar fi după mine, acceptarea unei pretenii pe internet ar trebui să respecte reguli foarte stricte sau decente – asta în caz de exteriorizare tinerească. Când primesc o cerere de prietenie, sunt atent la profilul “doritorului”, încercând să observ anumite puncte în comun. Penibilul intervine atunci când activitatea e manelizată, incultă sau deţine un limbaj de mahala afumată. Nu sunt obligat să accept în lista mea de prieteni oameni pe care nu-i plac, chiar dacă i-am cunoscut în viaţa reală-  asta ca să exclud posibilitatea infinită de a mă împrieteni cu toţi cei de pe “stradă”.facebook, unfriend, socializare Facebook limitează prieteniile şi-mi pune beţe-n roate! Eu aş miza pe mai mult de 5000 de prieteni, dar sunt sigur că specialiştii mi-ar opune rezistenţă, semnalând probleme la nivel social şi familial. Discuţiile online sunt ieftine şi bântuie stupizenia cu fiecare nouă fereastră deschisă în chat. Sunt “preteni” care mă folosesc pe post de Google, poliţie, iar unii care mă chestionează, în interes general (cică!). Suport, cu blândeţe ajustată de ignorare sau redirecţionare spontană a privirii, pozele cu pufoşenii lătrătore şi sicicoane-n dimineaţă, cafele c-un text motivaţional pe ele şi cocalarismele fabricate de ziariştii fără zaruri (ei ar vrea să joace, dar nu-i mai lasă “alegerile”). Totuşi, dau “Unfriend” şi “I don’t want to see this”, postărilor agresive şi cu un conţinut explicit de mizerie. Îmi sacrific din timp si sesizez către “organele de control”, obscenităţile şi concursurile mincinoase, share-urile cretinoide, precum şi orice alt manifest al vreunui analfabet, printr-un spam de toată frumuseţea.

Am înaintat cereri de prietenie către persoane publice, pe care le admir sau simpli oameni ce mi-au părut din aceeaşi “gaşcă” (se poate înlocui cu lume) cu mine, dar asta nu înseamnă că s-a stabilit o legătură sau vreo relaţie virtuală, aşa cum îşi bagă unii în creierii prăjiţi de avioane pe mobil.

Sunt mulţumit de prietenii pe care îi am în lista virtuală (încă mai lucrez la rezultat!), dar asta nu înseamnă că vorbesc cu toţi în fiecare zi. Sunt unii atât de bine pitiţi, încât, dacă ar fi să mă iau după Sabina, ar trebui să aştept ziua lor de naştere ca să le dau unfriend. Voi lua în considerare această “răutate”, mai ales dacă se face coadă.

Ce mă deranjează pe reţelele de socializare? Unii au impresia că pe internet sunt alţi oameni şi îşi permit să discute după cum le stă la vorba la gură. Nu că-mi place să “susţin” conflicte în offline, dar nici n-am chef de “concerte caritabile”.

Deşi termenul de gestionare se referă mai mult la lucruri, decât la partea umană, am ajuns, chiar şi eu, într-un moment în care, în online văd o maşinărie inteligentă şi nimic în plus. Ca să-mi zici “La mulţi ani”, nu trebuie să-ţi aducă aminte un device sau vreo aplicaţie, ci trebuie să te intereseze pe tine acţiunea în sine, efortul de a mă suna sau de a-mi scrie în privat, ceva mai mult decât un sec mesaj. La dispoziţia utilizatorilor în criză de timp, există specialităţi virtuale care oferă programări din timp, mesaje prestabilite şi lucruri care sunt executate, în timp ce noi dormim. Deşi există beneficii în acest sens, prieteniile se întreţin altfel. Nu-ţi întreba psihologul şi nici prietenii virtuali, ci întreabă-te pe tine! Chiar aşa rău am ajuns? Se poate mai rau de atât? Devenim sau nu roboţi? Cât de des ne mai folosim maxilarul pentru socializare?

Personal, îmi sunt necesari prietenii din online, cei care vor să afle mai multe despre conţinutul pe care-l difuzez pe blog sau despre frustrările mele comerciale. Ce se întâmplă cu restul? Ori îmi sunt prieteni de-o viaţă, ori le aştept ziua de naştere, pentru cel mai de preţ cadou (ştiu sigur că le fac un bine!). Eu zic ca nici n-or să-mi simtă lipsa.

Foto: Lulztruck

comments

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer