Am surprins la televizor o reclamă difuzată în cadrul ştirilor marca Pro Tv, legată de o campanie anti violenţă în familie. Atitudinile violente în familie cer cu disperare un semnal de alarmă. Violenţa rămâne în familie şi nu trece de pereţii în care are loc actul violent. S-au deschis linii speciale fără costuri, pentru sesizări, însă apelurile sunt puţine şi făcute fără pic de încredere. 
Societatea românească a ajuns într-un cadru plin de evenimente fără valoare, iar adevăratele probleme ale României sunt lăsate în paragină, fără să fie punctată realitatea. Ceea ce vedem la televizor este o insistentă impunere a Puterii ce vrea să organizeze oamenii într-un sistem plin de obtacole în care nimeni nu se ridică şi în care sclavia are o formă uşor vizibilă chiar şi pentru sclavul ce participă activ şi este de acord cu toate acţiunile printr-o singură semnătura, mai nou, digitală. Să fii sclav în 2012, la propriu, depinde doar de contractul pe care-l semnezi atunci când cerşeşti şi cel mai prost plătit job.
Violenţa în familie există si în România, iar ţarcul în care am supravieţuit până în ’90, ne face mai slabi. Suntem bucuroşi când consumăm, dar nu facem scandal atunci când suprindem un abuz în familie. Foştii securişti pândesc politica, dar nu cedează informaţie de calitate în salvarea unor familii cu probleme. Femeia încasează bătaie, iar bărbatul nu păţeşte nimic. De ce? Răspunsul este direcţionat către educaţia din România. Copilul priveşte scenele sângeroase şi în anumite cazuri, mama moare de la prea multă bătaie. Rare, dar existente, sunt şi femeile violente, care se lasă pradă băuturilor alcoolice şi ajung într-un pariu cu violenţa.
Violenţa ajunge să fie pedepsită doar în cazurile extreme. Şi o palmă are lege!