Maioneza şi uleiul

Îmi place să gătesc şi spun asta cu mândrie. Într-o bucatărie primitoare, am timp să-mi fac de cap şi să mă gospodăresc. Piaţa mi-o fac de la ţarani, mai ales acum, în plin sezon de bucate alese, bio şi accesibile oricărui buzunar. Într-o noapte m-am trezit cu gândul la mâncare. Da! E una din stările alea groaznice, în care pofta e mai importantă decât dieta sau stilul de viaţă sănătos. Menţionez că detest astfel de obiceiuri nocturne şi le ţin cât mai departe de alimentaţia mea. Am reuşit, cam după ce s-au culcat toţi vecinii mei,  ca eu şi cu iubita mea să dăm gata ingredientele şi să le punem într-o combinaţie ca după reţetă, pentru a rezulta o salata de boeuf. Am savurat câteva linguri din compoziţia gustoasă şi am băgat-o la frigider.maioneza, x si zero Mi-am stăpânit foamea, dar m-am culcat cu gândul la “ea”. Îmi e gândul şi acum la felul în care se prepara maioneza! Nu! Nu vă luaţi după ce spun unii. Maioneza nu se taie dacă foloseşti o lingură de lemn şi amesteci într-un singur sens. Eu, căpos din fire, punând foamea pe primul loc, am stricat maioneza în acea noapte! Am tăiat-o în toate direcţiile şi am rămas ca un nebun, timp de 45 de minute, să dau la “manivelă”, fără muştar sau alte intrumente alimentare ajutătoare. Nu-mi place să renunţ, aşa că, după lungi insistenţe şi somn avariat, a ieşit o maioneză bună de pozat! De ce se tăiase maioneza? Pentru că, la cuvântările experte ale rudelor mele, am fost tras pe sfoară şi am băgat mixerul în compoziţie. Proastă alegere! Clasic e mai sigur!

De la experienţa asta şi până acum, am mai servit salata de boeuf doar la ocazii speciale, atunci când tot neamul s-a adunat la masă, iar calendarul a subliniat cruce roşie şi mare sărbătoare. Zilele trecute am cumpărat ulei, o sticlă de 2 litri (era mai convenabilă la preţ) şi am preparat, cred ca pentru ultima dată în viaţa mea, o salată de boeuf! Maioneza are nevoie de foarte mult ulei pentru a satisface papilele gustative şi a prinde curaj în vasul în care este preparată. Ştiam acest detaliu, ştiam consumul de ulei, dar nu-l conştientizam. Sticla de 2 litri mi-a arătat că se goleşte rapid şi m-am speriat. Adică, 500 de ml de ulei care erau în maioneză, urmau să fie în interiorul meu (mă rog, jumătate din cantitate, că servesc masa în doi)? Mi-am dat seama că-mi bat joc de sănătatea mea! Prea mult ulei strică, indiferent de preparatul care urmează să fie servit. Refuz să mai am aşa ceva în frigider! Ştiu că face parte din tradiţie şi că ai mei părinţi vor dori să-mi “doneze” alimente gata preparate, dar, voi face un sacrificiu şi voi inventa o minciună plăcută pentru ambele părţi! În cel mai rău caz, voi spune adevărul verde-n faţă şi voi fi aspru catalogat :).

P.S. Chiar acum prepar o ciorbă de legume, făra pic de ulei!

comments

Leave a reply:

Your email address will not be published.