Motivaţional. Facem economie sau aprindem lumina?

Ahh, că bine e să mai dai târcoale în online-ul românesc, pe la tot soiul de bloggeri şi să vezi, ba chiar să gândeşti, înainte de a scrie vreo trăznaie care mai mult rău face, decât bine. Am înţeles, încă de pe vremea când nu aveam nici buletin la purtător, că fiecare cuvânt îşi are puterea sa şi că e bine să ne controlăm limbajul, mai ales dacă suntem puşi pe pozitiv şi creat prietenii pe viaţă. Am citit despre dezvoltarea personală la Luci Florescu pe blog şi am aflat despre o altfel de manifestare pe care o poate avea cartea, aia nouă, neponosită de mobila bătută-n perete. Nu, cartea nu m-ar putea distruge! În mare, cărţile de dezvoltare personală sunt atât de comerciale, încât şi un prost e tentat să facă sacrificii regeşti pentru a se lăudă cu o astfel de activitate, deloc intelectuală, cel mult, motivaţională. Luci le-a zis bine, iar Chinezu a băgat de-o vorbă bună cu mici îmbunătăţiri, însă eu cred că nu se pot da cărţile pe faţă, cel mult, se poate servi perspectiva dintr-un alt pachet de cărţi. Nici eu nu am crezut în teorie, dar e important fundamentul. În locul acestor scrieri siropoase culese târziu în viaţă, părinţii ar trebui să insereze, atunci când o cere viaţa, învăţături de genul lui Osho, celor mici, plus alte constelaţii cu zaharină, pentru construirea unei bariere împotriva relelor ce vor să se apropie. Nu vă daţi de după deget/pom! E dură libertatea de care profităm, iar la fiecare colţ de stradă stă cel puţin un bandit. Dacă banditul nu poate fi eliminat din schemă prin minunile citite pe internet, atunci trebuie să-l fim pregătiţi pentru a-l înfrunta.cantarit gratuit

De se răstoarnă un autobuz plin cu turişti pe Autostrada Soarelui sau că alţii se omoară prin străinătate, nu mai vorbeşte nimeni. Ne lovim de contracte, datorii şi oameni care aleargă după bani. Cărţile motivaţionale sunt importante pentru România. Sunt cele care ne mai pot ţine distraşi de la realitatea pe care, indiferent de ce-am face, nu avem cum s-o schimbăm peste noapte. Totuşi, o picătură de pozitiv într-o mare plină de frustraţi sau necăjiţi ai societăţii, poate avea un minim potenţial, poate avea o esenţă ce se propagă fără limită. De la mic la mare.

Revenind la discuţia pe care am urmărit-o şi la care am participat în rubrica de comentarii, această scriere este un pas către un nimic pe care cu toţii îl trăim. Nu actul în sine, nu postare, nu omul, ci rezultatul este de urmărit! Eu zic că, dacă este să ne minţim, măcar să ne minţim frumos. Să credem în pozitiv şi poate, dacă nu ne cade o cărămidă în cap, să reuşim prin aceste energii pe care le aruncăm spre Univers şi se întorc înzecit. Teoria există, doar că ea nu funcţionează până la căpăt sau nu capătă valoare pentru toată lumea. A culege nu este suficient. Practica este cea care ne poate pune pe picioare şi ne poate oferi o perspectivă despre ce şi cum atragem în viaţa noastră. Mă bucur de faptul că există tineri care încă citesc cărţi, indiferent de tematica şi că, încep să-şi pună tot felul de întrebări (începutul). Nu există incultură în dezvoltarea personală, doar că mulţi vor să pice totul de-a gata pe tavă. Este adevărat, în acest perimetru românesc, s-au dezvoltat business-uri ce funcţionează pe acest principiu de vorbit în public despre cum să ai succes în carieră şi în viaţa personală, despre cum să faci bani, să-ţi meargă bine, să călatoreşti ieftin sau pe gratis sau să trăieşti infinit mai mult decât ne-am fi gândit vreodată. Se află multă mizerie sub preş sub această  clădire şubrezită de prea multe păreri. Totuşi, eu încă nu am auzit oameni care să se plângă de faptul c-au dat un ban şi nu le-a mers bine, că nu au fost îndrumaţi corect în carieră sau mai rău, că le-au apărut bube pe creier. E bine să ne bucurăm de oamenii ce vor să împărtăşească idei cu noi, pentru o sumă modică, dar mai ales din prietenie.

Nu am reuşit să citesc prea multe cărţi motivaţionale, cap coadă, dar am prins din zbor câteva idei ce merită o atenţie deosebită. Nu sunt, încă, un miliardar excentric, dar nici nu mă focusez pe astfel de acţiuni, ce ştiu că sunt vânate doar cu jumătate gură/voinţă. Avem capacităţi limitate, pentru început. Unde ne aflăm? Înainte de început.

Să vă mai spun ca Jordan Belfort, orator motivaţional, vine în România în toamna asta şi nu oferă nimic pe gratis? Mai bine vă ofer poza zilei, omul care oferă în centrul oraşului Ploieştiului servicii gratuite tinerilor care au luat bacalaureatul, semn că se poate. Problema? Cei mai mulţi tineri sunt pe litoral sau la piscină, cu alcool în vene sau cu idei nocive pentru viitor.

La final, rămâne întrebarea din titlul acestei postări:  Facem economie sau aprindem lumina?

comments

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer