Chiar dacă educaţia se prezintă in straie atractive sub deviza unei libertăţi şi gratuităţi culturale, sistemul educaţional pretinde sume modice pentru fiecare activitate întreprinsă pentru dezvoltarea personală a elevului. “Şcoala Altfel” este o formă de educaţie, primită cu porţia de către cei mici, în funcţie de banii strânşi cu greu de către părinţi sau de vreo minune picătă de la vreun sponsor local (brutăria de la colţ). În altă ordine de idei, în această săptămână, între 7 şi 11 aprilie, manifestările culturale şi educative primesc undă verde pentru cei care-şi permit o minimă cheltuială.
Deşi acest program interactiv ar trebui să fie pentru toţi copiii din România, adevărata faţă se poate observa încă de azi, în clasele unde se proiectează, în cel mai bun caz, un film istoric plictisitor sau vreun documentar despre animalele văzute şi pe Discovery.
Fiecare diriginte de clasă ar trebui să deţină o doză de imaginaţie nelimitată şi în funcţie de bugetele răsărite din timp, să construiască momente importante în această săptămână. O piesă de teatru, un film la cinematograf, o vizită la grădina zoologică sau o drumeţie prin munţi, constituie o mare bătaie de cap pentru profesorii şi părinţii care trebuie să aibă grijă de birocraţie, logistică, comunicare şi entertainment la foc continuu. Astfel de momente, privite de la periferie, pot părea floare la ureche, însă aglomeraţia întâlnită de către cei mici la intrarea într-un muzeu, compune un dezavantaj consistent pentru scopul primordial – asimilarea şi gestionarea informaţiei.
Profesorul a devenit un casier de ocazie, elevul un mic întreprinzător, iar organizatorul, un fericit cu grase comisioane. De sus, se dictează faptul că la mijloc ar fi vorba despre o afacere la negru, cu care mulţi nu sunt de acord. Să mustăceşti în faţa unor astfel de “valori”, e semn de implicare activă într-un ritual educaţional defect. Astfel de idei pentru tineret ar trebui valorizate de către stat şi finanaţate până la ultimul leuţ. Problema e că gura târgului grăieşte adevăr, dar nu rezolvă problematicile ecuaţii. E vorba de o naţiune repetentă la acest capitol, uşor matematic sau nu se mai doreşte nimic concret într-o Românie din care olimpicii fug peste hotare şi-şi uită începuturi de teama judecăţii? Nu e capăt de lume! Un refresh e soluţia!
Ce ar fi musai să se evidenţieze în “Săptămâna Altfel”?
Socializarea online în rândul tinerilor este o adevărată revoluţie la nivel internaţional, iar pericolele pândesc la tot pasul. În acest sens, se pot etala pachete de siguranţă sporită în mediul online, comportamentul adecvat pe reţelele de socializare şi felul în care trebuie să se reacţioneze în cazul unor probleme, de orice natură. Este primordial acest segment! Nu trebuie neglijat! Copiii sunt furaţi de tehnologie, iar teatru nu-i ajută la dezvoltarea emoţională, până când nu se desprind, chiar şi pentru câteva momente, de “minunatele” device-urile din dotare.
Tot în detrimentul mediului online, socializarea offline, face-to-face, ca de la om la om, înregistrează un handicap de limbaj sporit. De aici şi dificultăţile de vorbire şi stima de sine scăzută. Un lider pe partea de comunicare, ar putea să se implice în conversaţiile cu cei mici, argumentând nevoile de comunicare ale omului în viaţa reală. O detensionare a online-ului tineresc şi o colorare a limbajului elegant, ar cutremura zvonurile nefondate cum că tinerii nu-s buni la nimic! Abilităţile de comunicare sunt esenţiale în această eră, în care roboţii se grăbesc să ne citească de la prima oră, mesajele din cutia poştală online (inbox).
Tot în aceste zile de cumpănă, copilăria poate trece pe locul doi, pentru a lăsa loc intervenţiei unui consilier în carieră, unul care cunoaşte arta dramatizării, dar “miroase” cu uşurinţă talentele neşlefuite. Este imposibil ca în 2014, când locurile de muncă sunt insuficiente, tinerii să fie lăsaţi să viseze fără un fundament, doar pentru că ni se pare imorală ştergerea provizorie a zâmbetului de pe buze. Sistemul nu ne permite să stăm degeaba sau să visăm la posturi de conducere cu toţii, de la prima “cucerire” de diplomă. Cu noile date scrise şi conştientizate, putem cuprinde o scară de valori, ascendentă, pentru un viitor conex şi calitativ.
“Să ştim mai multe, să fim mai buni”, se înrădăcinează cu greu, dar readuce în discuţie o necesitate a globalizării şi o pozitivitate pe care e necesar să le percepem ca atare. Tot în săptămâna educaţiei limitate din punct de vedere calendaristic, tinerii ar putea învăţă mai multe şi despre sexualitate, importanţa prezervativului şi de ce copiii nu trebuie să aibă copii.
Aştept testimoniale din partea celor implicaţi!
Foto: Gândul