E oficial! Am ajuns din Ploiești în Brașov, pe jos!

Marginea carosabilului reprezintă un reper pentru proiectul ce a avut finalitate datorită voluntarilor înscriși cu entuziasm, în ideea de a trage un semnal de alarmă împotriva sedentarismului. Prognoza meteo pentru datele de 23 și 24 martie a fost strigătoare la cer, iar motivația a avut de suferit. Mulți dintre participanți s-au retras pe ultima sută de metri, iar din 10 oameni care erau pregătiți să plece #spreBrașov, am rămas opt voinici în putere, matinali și cu speranțe forțate la maximum.dn1 O echipă echilibrată (patru fete și patru băieți), a pornit la drum de la ora 6:20, îngreunată de un vânt specificat de specialiștii în vreme. Televizorul a mințit exagerat, iar iarna nu s-a instalat în drumul nostru, având parte de un soare ce ne-a ieșit în cale atunci când a avut putere.

100 de km împotriva sedentarismului – traseul Ploiești-Sinaia (prima zi)

Îmi plac orele matinale, îmi place frigul dimineții, dar nu suport vântul ce prinde curaj atunci când am nevoie să împresionez un public sedentar fixat cu ochii pe gps-ul ce a acordat, minut de minut, coordonate prețioase pentru curioșii din online. N-am putut să dorm toată noaptea, asta din cauza unui stres continuu. A sunat ceasul la ora 5 dimineața, deși eu eram cu ochii deschiși și conștient de ceea ce avea să urmeze. Întregul “echipaj” a fost sunat și alarmat ca la carte pentru condițiile meteorologice amenințătoare. Aveam dubii! Tudor Crețu, unul dintre participanții la această campanie, a fost pe drumuri toată noaptea, deplasându-se cu trenul din Brașov, până în Ploiești, pentru a fi la timp, la start. Trenul a avut întârzierile cunoscute de către adevărații navetiști, dar, datorită unui taxi vigilent, timpul nu a reprezentat o problemă pentru individul din schemă. Pe Tudor Crețu l-am cunoscut cu toții, pentru prima dată, la fața locului. Șocant, dar acest om s-a ținut de cuvânt până în ultima clipă.

O echipă de foto-video, a fost pe fază și ne-a imortalizat momentul plecării. Avem dovada! Suntem de cuvânt și promitem și mai mult! Pe ochii voluntarilor se putea citi curajul unui început de succes, dar și frica de ceea ce urma. Șoferii erau șocați de inițiativa noastră și nu înțelegeau de ce suntem atât de hotărâți să mergem pe DN 1! Până în Câmpina, drumul s-a putut descrie ca o lungă așteptare în bătaia vântului. O mașină pe patru roți ne-a asigurat un confort în momentele de cumpănă și un punct de alimentare cu apă și hrană, necesare pentru o drumeție de poveste. S-a vehiculat o informație greșită în online, chiar și pe rețelele de socializare, specificându-se pericolele ce ne pot pândi în zona Comarnic – Posada. Total eronat! Deși mașinile s-au deplasat cu dificultate pe acest tronson, marginea carosabilului a fost disponibilă pentru pietonii neînfricați. Am primit claxoane în semn de admirație, dar și pentru momentele în care, se pare, încurcam circulația. Pe drumul #spreBrașov, participanții au avut un repertoriu vast la care au apelat pentru a menține un tonus psihic activ. Picioarele au început să cedeze, iar întunericul îi făcea pe muți să renunțe. Au existat momente limită în care credeam că totul va lua sfârșit și nu vom parcurge distanța propusă. Am învins, iar Sinaia ne-a făcut o intrare bună picioarelor obosite de la un drum început pe noapte și terminat după apusul soarelui, în jurul orei 7:45. Cazarea a avut loc la Casa Duca, un loc primitor și plin de trepte! Trecuseră mai bine de 13 ore de când nu mai fusesem sedentar, iar odihna era binevenită. Am servit mâncăruri bogate în grăsimi și ne-am lăsat filmați de corespondentul din Sinaia, Răzvan Bunea, pentru a se relata la cald, reacțiile noastre, dar și primele impresii după o lungă experiență.

 

100 de km împotriva sedentarismului – traseul Sinaia-Brașov (a doua zi)

Am dormit neîntors. Durerea de picioare mă parăsise, iar frisioanele mă părăsiseră. Patru participanți s-au retras din această campanie și le respect decizia. Sănătatea este pe primul loc, indiferent de ceea ce se vehiculează, în acest moment, cu ajutorul gurilor rele, prin mediul online, dar și în privat. Bârfele nu-și au locul în această structură și orice comentariu este prost gândit. Trebuie să mergi cu picioarele tale acest traseu, pentru a te putea exprima în voie, fără să superi un voluntar care a trăit pe pielea lui bășici și vene sparte de la prea mult mers pe jos. La drum lung, perechea de adidași și-a spus cuvântul și am înțeles că-și merită fiecare leuț investit, chiar dacă am sărăcit o vreme… Din Sinaia s-a plecat în jurul orei 10, iar participanții rămași în “concurs” au fost doar patru la număr. Nu e o rușine! Mă repet pentru a mă face înțeles și pentru a felicita fiecare decizie luată la timp. Tudor Crețu a suferit anumite probleme de sănătate pentru că a forțat nota, însă, pentru că organizarea a permis și un prim ajutor, tânărul din această poveste nu a suferit nicio traumă psihică sau fizică de lungă durată, dar frisoane ce au fost confundate cu boli grave.  Peisagistic vorbind, ne aflam în sufletul munților, care panoramau orice minte îngustă! Mersul pe jos are multe avantaje! Unde mașina nu poate opri, picioarele pot spune stop pentru a poza un cadru de vis și pentru a sublinia ceea ce pe facebook nu găsești (e aglomerație). Picioarele oboseau tot mai tare, semn că asfaltul face rău la un moment dat. Deși putea reprezenta un semn rău, a început să ningă. Cu zece kilometri înainte de  Brașov, am mai rămas doar trei oameni, schimbați radical la față și cu mașina ce oprea tot mai des, semn că lucrurile se agravau, iar din moment în moment, echipa de salvare, estima o cedare. Am întâłnit semnul impunător ce marca finalul drumeției și am nu am știut cum să mă mai bucur.

Evenimentul a fost un real succes și totul s-a desfășurat exact așa cum mi-am dorit. Chiar dacă nu toți participanții au ajuns la finalul traseului, mulțumirile sunt trimise către fiecare voluntar s-a implicat în campania “100 de km împotriva sedentarismului“.

Mulțumiri: Restaurant Boccaccio, Wellnes Club Nico, Casa Duca Sinaia, Evo Gps, Prahova Tv, Ziarul Altphel, Ziarul Prahova, Radio Prahova și blogărilor Cojo, Vienela, Marius Cucu, Ploieșteanca, Questioare, Rareș Fogaș, Tudor Crețu, Cristina Stan, Adrian Rotaru, Kundalini, Andrei Terecoasă și nu în ultimul rând, SMA STUDIO.

Mulțumirile speciale se duc către Ploieștiul în culori, mai exact către Cristina Toma, care m-a ajutat enorm în proiectul “100 de km împotriva sedentarismului”.

 

comments

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer