Povestea Mariei: Am 18 ani, locuiesc în Ploiești și sunt lesbiană într-o familie creștin-ortodoxă

comunitate lgbt, despre homosexualitate

De mult îmi doream să scriu un articol despre homosexuali şi implicit despre toată comunitatea LGBT. Tot mai mulţi tineri îşi explorează sexualitatea încă de pe la 13-14 ani, iar unii dintre ei, conduşi probabil de curiozitate sau pentru că aşa s-au născut, aleg să fie diferiţi pentru societate, dar absolut normali pentru ceea ce simt cu sufletul.

Chiar dacă pare greu de crezut, LGBT-ul nu e vreo sectă plină de orgii, ci o modalitate de trăire şi exprimare a unor oameni care ies din tiparele impuse de către religie şi familia tradiţională.

În România, deşi va fi greu, cel mai important lucru ar trebui să plece de la accepţiune. În fond, trăim într-un sistem care funcţionează cu ajutorul taxelor şi impozitelor. Indiferent că vorbim de LGBT sau relaţii tradiţionale, nimeni nu e scutit de la vreo plată.

Totuşi, în contextul creat, îmi doresc ca părinţii să vorbească mai des cu cei mici şi să existe un psiholog al familiei care să conducă astfel de alegeri pe căile corecte/conştiente. Există oameni care simt o atracţie sexuală pentru acelaşi sex, nativ, dar şi tineri care sunt conduşi de aparenţe sau care trăiesc o traumă şi defulează prin a îşi pedepsi corpul şi sexualitatea.

Comunitatea LGBT nu are voie să se ţină de mână în public?

Există un senator PSD, Ioan Deneş, care se simte deranjat de cuplurile de gay care se ţin de mână, ba chiar are senzaţia că i se încalcă drepturile –  în astfel de situaţii, pentru că nu mai e timp de pierdut, homofobii trebuie să-şi construiască o viziune clară faţă de cuvintele pe care le îndrugă în public, altfel vor sfârşi prin a discrimina în mod conştient.

 

Povestea Mariei: sunt lesbiană într-o familie creștin-ortodoxă

Deşi nu a dorit să-şi dezvăluie identitatea, Maria (e doar un nume fictiv!), a acceptat să vorbească despre ea în exclusivitate pentru acest blog, dar mai ales pentru ca oamenii să nu o mai judece!

Am 18 ani, locuiesc în Ploiești și sunt lesbiană într-o familie creștin-ortodoxă. Cred că am știut dintotdeauna că îmi plac fetele mai mult decât ca simple prietene. La începutul pubertății am dezvoltat o atracție pentru prietena mea cea mai bună, pe care o negam cu înverșunare fiindcă fusesem crescută cu valori creștine. Când am intrat la liceu am început să am o deschidere față de persoanele gay, nu neapărat fiindcă simțeam că sunt una, dar și pentru că am observat că a fi gay nu te definește total ca persoană, pe lângă asta poți fi o prietenă, o soră bună, o fiică. Am observat că tinerii LGBT+ se implicau deseori în activități exatrașcolare și își asumau mari responsabilități în consiliul școlii, etc., tocmai, ca să nu fie stigmatizați pentru orientarea lor.

Am negat atât de mult orientarea mea încât ajunsesem să mă spovedesc pentru lesbianism – și eu râd acum când îmi amintesc. Mi-am dat seama că religia nu e soluția, dar nu simțeam sprijin în familie și societate.

La un moment dat, când m-am săturat de ținut totul pentru mine, i-am spus colegei mele de bancă: știi, cred că îmi plac fetele; ea mi-a spus că bănuia după felul cum mă uitam la o tipă, care era crush-ul meu. Cu timpul m-am deschis și față de grupul meu de prieteni care m-a iubit necondiționat, iar anul trecut i-am spus și fratelui meu mai mare care nu a înțeles inițial și care spera să îmi treacă.

 

Părinţii tăi ştiu?

Familia mea bănuiește, dar nimeni nu zice un cuvânt cu voce tare de teamă să nu se concretizeze temerea lor. Nu cred că pentru părinții mei ar fi greu să mă accepte, ei știu doar cât de greu e în țară să crești un copil gay și că societatea stigmatizează asta.

 

Care este marea temere a unui homosexual?

Îmi e teamă să mă țin de mână pe stradă cu iubita mea fiindcă mă simt amenințată de privirile oamenilor și pentru că oricând unul poate veni să mă agreseze doar pentru că nu fac nimic diferit de restul adolescenților de vârsta mea, iubesc la fel ca toți.

 

Ai fost tentată să intri într-o relaţie cu un băiat?

Am încercat și relații cu băieți cu care împărțeam interese, erau amuzanți şi mă plăceau, dar nu a fost niciodată un sentiment reciproc. Uneori mă mințeam că îi plac, dar știam de fapt că nu-i nimic mai mult decât simpatie și prietenie din partea mea.

 

De ce crezi că este atât de discriminată homosexualitatea în România?

Biserica îşi lasă amprenta pe mentalitățile oamenilor, iar când nu e acuzația cu ajungi în iad dacă eşti gay, e frica de ceva necunoscut şi că ce e diferit e neapărat greşit. Nu există susținere nici din partea clasei politice fiindcă politicieni depind de votul oamenilor tradiționali să zicem şi nu şi-ar risca popularitatea în rândul cetățenilor doar ca să ofere drepturi depline minorităților.


Deciziile le puteţi trage chiar voi, cei care puteţi să răspândiţi acest articol către prietenii care au nevoie de mai multă informaţie şi mai puţină judecată!

comments

10 comments On Povestea Mariei: Am 18 ani, locuiesc în Ploiești și sunt lesbiană într-o familie creștin-ortodoxă

  • Mi e scârbă de asa ceva 🤢 Bisericii nu ii este frica de ceva necunoscut ci doar respecta ceea ce Dumnezeu a lăsat pentru noi . Adam si Eva nu au fost 2 fete sau 2 băieți

    • Andreea, te-ai gandit macar pentru o secunda ca tot ceea ce crezi tu despre viata e un mare cacat si ca dumnezeu si viata de apoi nu exista? ti-e teama de gandul asta?

      • Am 16 ani si da , m am gândit de nenumărate ori .

        • Știi că cine traduce cărțile astea îsi lasă automat prejudecățile în text, nu?. Încearcă să vezi dacă nu cumva ai împrumutat convingerile astea și tu de pe la unii, de pe la alții, care ți-au insuflat prejudecățile lor. Puncte bonus dacă ai curaj să intri Aici: http://hoperemains.webs.com/ unde niște oameni care cu asta se ocupă interpretează pasajele din biblie apropo de homosexualitate folosindu-se de textele originale și de cunoștințe despre modul cum funcționa societatea atunci, de fapt (spre exemplu, standardul în Grecia Antică era nu heterosexualitatea, ci bisexualitatea. Dacă nu te culcai și cu bărbați, și cu femei, ceva era ciudat la tine. Ce chestie, huh, să ți se impună să fii altfel decât ești) Și că tot vorbim de textele originale, în Greacă nu prea mergea treaba asta cu pronumele și apelativele specifice de gen, așa că, tehnic, nu sunt menționate ideile de femeie și bărbat ca sexe opuse decât după ce ăștia doi sunt fugăriți din rai. Adam și Eva ar fi putut foarte bine să fie două ființe fără o identitate definită de gen cărora le-au apărut organele sexuale respective din cauza necesității procreerii odată ce nu mai erau nemuritori și preferații lui Dumnezeu. Efectiv, nu scrie nicăieri altceva.

      • Andrada Campin

        Eu sunt tipa gay si consider ca, toti suntem egali, nu conteaza viata noastra intima si preferintele sexuale. Mi se par stupide intrebarile intime, adresate de persoanele care n-au legatura cu comunitatea LGBT. Nu consider ca persoanele “normale” intre ele isi permit sa adreseze intrebari indecente…

    • Scarba este un sentiment puternic si ma intreb ce te determina sa te exprimi astfel. In plus, religia la care faci referire este doar una din multele viziuni spirituale ale omenirii si chiar si in acest caz, optica asupra problemei aflate in discutie este diferita de la o comunitate /biserica crestina la alta. Poate ca nu ar fi un efort irosit in zadar daca ai face un efort sa afli mai mult despre acest subiect inainte de a te avanta in comentarii contondente.

    • :)) si mie mi-e scarba de asemenea comentarii retrograde, dar avand in vedere ca ai ‘5’ ani nu ma mir, ai sa cresti si tu si poate n-ai sa mai crezi in idiotenii inventate, totusi suntem in sec 21

  • Am trait o experienta similara. Tot ce vrem noi , comunitatea lgbt+ , este acceptare si aceelasi drepturi ca voi . Nu toti au aceeasi religie si chiar daca o au , nu aveti niciun drept sa ne interziceti ceva pentru ca asa credeti voi ca e corect, fara sa va informati mai intai . Nu mai am sperante ca situatia Romaniei se va imbunatati prea curand , tocmai din acest motiv cel mai probabil voi pleca din tara la terminarea liceului si voi merge undeva unde nu voi fi judecata doar pentru ca iubesc pe cineva .

  • Sunt lesbi si nu de multe ori s-a intamplat ca oamenii sa ma opreasca pe strada cand sunt de mana cu iubita mea sa ne intrebe tot felul de intrebarii mult prea personale. Sunt un om normal, nu vreau raul nimanui, nu fac nici o crima ca vreau sa tin un alt om de mana in singurul timp in care suntem impreuna. Problema nu e cu mine sau celelalte persoane lgbt. E cu oamenii care simt ca au cumva dreptul la un cuvant de spus in vietiile altcuiva.

  • Este important ca acest aspect al identitatii noastre sa fie cunoscut, explicat stiintific si drepturile fiecaruia dintre noi respectate in mod echitabil, fara discriminare. Daca religia este o optiune personala, identitatea de gen si sexualitatea nu sunt optiuni, ci caracteristici naturale innascute, aidoma culorii ochilor sau formei urechilor. Clasa politica romaneasca are la activ in cei 27 de ani de democratie scaderea nivelului cultural si stiintific al intregii tari si deschiderea accesului institutiilor bisericesti in problemele statului-adica subminarea separatiei Bisericii de Stat. Clasa politica romaneasca este mediocra, inculta, analfabeta stiintific si lipsita de caracter-de la stanga la dreapta si inapoi. Exceptille sunt atat de putine incat e greu sa-i gasesti la o adica. Discutiile deschise si libere despre identitatea de gen si sexualitate vor fi in beneficiul tuturor pentru ca vom ajunge sa ne cunoastem mai bine pe noi insine si vom putea sa ne asumam intreaga complexitate fara teama si fara prejudecati, sa traim liberi de teama . Sa traim in adevaratul sens al cuvantului.

Leave a reply:

Your email address will not be published.