Reclame în videoclipuri, ca să trăieşti în linie!

În lipsă de ceva mai bun, urmăresc cu mare interes (nu mă luati în seamă chiar aşa serios, că se învârte contorul) programele de specialitate care rulează videoclipuri româneşti, dar şi din străinătate. Nu-i rău! Am ajuns “bine”! Ne manelizăm constant şi ducem lipsă de creativitate, pam-pam, tam-tam, tocuri de 15 cm, inevitabil va fi bine, e marfă tare, fetele’s în flăcări, frunzele şi iarba şi alte mizerii ce sunt „most wanted”.

Pieptul feminin (nu ăla de pui, pofticioşilor) a pierdut teren şi a devenit un clişeu iremediabil, iar acum, în plin sezon estival, poponeaţa se poartă, cât mai bombată şi fără celulită, ca să moară de ciudă toţi golanii care n-au gagică trasă la sală. Mi-am luat „vara-n cap” cu Pepsi şi mi-am dat seama că reclamele sunt la început de drum. Artiştii români îşi acoperă costurile de producţie video cu ajutorul reclamelor incluse în videoclipuri. Plasarea de produse în cadrul unei emisiuni televizate are nişte reguli bine impuse de către CNA. Televiziunile care nu-şi permit un contract cu brandurile respective, apelează la efectul de „blur”, cenzurând poftele trupeşti şi apa Aqua ce spală sânii unei tinere întrate in căldurile verii şi prăfuită de la prea mult mers cu decapotabila (ahhh, mă laşi?). Cum, nu ştiţi despre ce vorbesc? Smiley, împreună cu un prieten din extra gaşca lui (Kaan?), într-un moment de ispiraţie, au produs o melodie criminală, pe titlul ei deloc sângeros, „Criminal”. Regia a fost asigurată de către maestrul luminii, Iulian Moga, iar scenariu m-a făcut să înţeleg că urmează să intru într-un showroom unde fiecare îmi vinde ceva. În treacăt, am observat trei produse care au fost promovate, Aqua, Pepsi şi 3 in 1 cu topping (chimicala nambăr oan). Nu imi e clar! La ce mă uit? La o porţie de publicitate sau la minunatul Smiley care şi-a creat capital de imagine inegalabil, cu show-urile „Vocea României” şi „Românii au talent”. Cine să-şi bată capul cu astfel de detalii, care în fond, ar putea să facă diferenţa dintre un artist şi un produs etalat şi în vârf de munte, acolo unde semnalul Cosmote ajunge ca prin minune, dar pică exact atunci când îţi e lumea mai dragă. „Ochii şi urechile pe o super ofertă” despre care cu toţii ar trebui să ştim: în timp ce turma caută oferte la munte şi la mare, şezlonguri ieftine pe litoral, cluburi şi terase în Mamaia, mâncare la împinge tava, flybord pe moca cu Dani Oţil, masaj ieftin, preţurile la porumbul fiert şi fetiţe uşoare în greutate psihică, s-ar putea profita de drumeţii în vârf de munte, ieşiri cu prietenii la o bere, grătare şi joburi de sezon. Daaaa! Asta da idee! Adică, pentru a-mi putea permite toate acele produse pe care le văd în mod exagerat strecurate prin videoclipurile româneşti, ar trebui să trag şi mai tare de mine, să nu ma distrez sau să tratez munca la fel ca pe o joacă de copii. Eheee, astea’s vremurile! Fie că vrem, fie că nu! Cei care aşteaptă ca publicitatea din videoclipuri să-i platească şi pe consumatori, ori sunt de dus la ospiciu, ori au câştigat la loto, dar au pierdut biletul. Bacşişul nu e pentru toată lumea, nici măcar pentru mine! Aşa zisul tips (şpagă, atenţie), e mai nou prezent şi la Cinema City. Cum? Toate casele de bilete au şi câte o cutie, zici că e ca la biserică (cutia milei), pe care scrie clar şi cuprinzător că prea mulţi bani in buzunare strică (e, am mai băgat eu de la mine, în semn de ironie, dar ideea se este alterată). Preţul unui bilet la film mă pune pe tras de pe torente sau pe muncit dublu. Unele filme au publicitatea de început mai faină, decât conţinutul…

„…constat că banii nu-mi ajung”, iar telecabina e mai scumpă decât taxiul până la 1400. Ce caut eu aici, printre copaci şi urşi călcaţi de vitezomanii speriati de jungla defrişată?

Eeee, sunt in cautare de aer liber. Dar, totul până la primul semn de comunitate, civilizaţie şi reclamă, ca apoi imediat se ivesţe un display, („mergi in linie …, traieşti în linie”) care imi bagă forţat în cap comercialul ăsta stupid. Nu ne mai putem opri! Suntem dependeti de tehnologie şi nici la coasă, in plin soare, nu se stă fără smartphone şi încarcător solar. Ne-am boierit şi avem tonuri de apel POHUI, tenerife, tanquila şi vocea lui Capatos care aşteaptă să ia concediu, dar nu inaintea wow bizului în frunte cu poliţia vestimentară reprezentată de către femeia frumoasă, care a reuşit să-şi bată joc de propria imagine, cu tot cu fulgii ei de găină – de plictiseală, am aflat că s-a impăcat cu nenea Albu, omul cu tocurile împrumutate printre vedetele fără pedichiură. Să se toarne caşcaval peste antene, iar domnişoarele din faţa televizioarelor să nu mai saliveze la Bogdan Vlădău, care a terminat de o veşnicie filmările producţiei „Burlacul” şi aşteaptă să iasă de sub contract, ca să nu mai stea singur prin cluburi cu telefonul în mână, „arzând” sms-uri in prostie cu fata lui … Serghei?

„Vreau să-mi bată inima ca-n liceu”, dar stomacul spune altceva! Printre atâtea ecouri şi melodii care nu te lasă până nu le înveţi versurile ca pe un comentariu pentru bacul ce a trecut, dar va să vină în fiecare an, cu mare bucurie şi spăgi la subţioară, e loc de o trăznaie ce-şi are rădăcinile la ţară, pe teren (nu ăla de fotbal), în mijlocul prietenilor care sunt, se află şi se regăsesc în viaţa reală, nu care-ţi dau like şi te bârfesc cu proximă ocazie atunci când îţi etalezi noul slip la piscină, că de mare nu’s bani!

Publicitatea continuă, iar dacă umbrela nu se deschise la timp, e clar că stomăcelul suferă. Nicio problemă, există o solutie medicamentoasă şi pentru scăpările uşor vizibile pe timp de vară. Inţeleg din publicitatea expusă că fetele se scapă mai des, decât bărbatii. D-aia să fi spus Tudor Chirilă, „perfect fără tine”? Totul se leagă, iar media primeşte bile albe din partea celor care au prea mult timp la dispoziţie, dar nu văd „dincolo de cuvinte”.

La final vă las şi un clip motivaţional, românesc şi cu publicitate inclusă (Tuborg) pentru cei care-l plac pe Bitza într-o formulă reeditată pentru „noul public”. Tipa care-şi încearcă norocul pe alocuri, pe numele ei de şcenă Minelli, e groaznică (vocal vorbind!), dar, poate a avut o zi mai proastă sau n-a băut suficientă bere (50 de whisky?) cu băieţii.

Lumea e mare şi noi ne pierdem prin casă… Gărgăriţă, te rog, fă-mi pe plac şi pune-ţi creierul pe roate! Altfel? Te pup, pa, pa!

 

 

comments

Leave a reply:

Your email address will not be published.