Record! Şaizeci de km şi aproximativ o sută de mii de paşi. Cum a fost Ploieşti – Bucureşti, pe jos

În urmă cu mai bine de un an, această iniţiativă a avut de suferit din cauza unor detalii legate strict de organizare. M-am decis să-mi fac de cap, în mod mai puţin oficial şi să mă pun pe drumuri lungi, pe jos. Mersul pe jos este o activitate pe care ar trebui s-o practicăm cu toţii, chiar dacă dispunem de maşină personală, iar timpul ne este limitat. Cum se poate observa şi în media, tot mai multe reclame încearcă să promoveze cele treizeci de minute de mişcare. Tehnologia este invers proporţională cu sedentarismul. În acest sens, tot mai multe locuri de muncă se desfăşoară din faţa unui calculator, iar sedentarismul se instalează fară cale de scăpare. Să mergi la sală e o alternativă, dar să mergi pe jos e o activitate simplă şi gratis.

Sâmbătă, 22 septembrie 2012, mi-am îndeplinit una din dorinţele mele legate de mişcare. Am mers pe jos, din Ploieşti până-n Bucureşţi, în aproximativ 11 ore. Am dus la bun sfârşit această iniţiativă pentru a trage un semnal de alarmă împotriva sedentarismului şi kilogramelor în plus.

Comform Google Maps, distanţa oficială a fost de 44,8 km, mai mult decăt măsoară un  maraton. Cu alte cuvinte, această mişcare reprezintă un record la nivel naţional pe această rută. Pedometru a măsurat 99555 de paşi, fără a înregistra o marjă de eroare ( s-a făcut împarţirea distanţei oficiale, la 45 de cm – reprezentând media unui pas în condiţiile urbane).

Startul a fost dat de la Hipodrom Ploieşti şi, împreună cu Adrian Rotaru, am plecat la ora 06:00 spre Bucureşti. Pe tot parcursul traseului rural, pe reţeaua de socializare twitter a funcţionat hashtag-ul #spreBucuresti, care a ţinut curioşii informaţi, din bornă-n bornă, kilometru cu kilometru. Încă din primii 10 km am întâmpinat şi prima problemă – mi s-a tăiat adidasul pe talpă şi am început să simt fiecare pietricică de pe marginea carosabilului. Un drum periculos şi insuportabil în urma incidentului, dar care m-a făcut să trag şi mai tare de mine! Adrian Rotaru s-a descurcat de minune şi mi-a arătat că are un adevărat potenţial de sportiv. Cu adidasul crăpat pe talpă, am început să iau apă până la şosetă. Recunosc, am vrut de mai multe ori să renunţ, dar Adrian Rotaru m-a motivat mai mult decât a crezut el.

Prima oprire a fost la borna care indica 25 de km până în Bucureşti. Deşi cunoaşteam faptul că nu am voie să stau să mă odihnesc, am savurat momentul împreună cu Adrian. Cu fundul pe bornă ne-am pus pe servit masa, la propriu, după mai bine de 6 ore de mers. Ceai, apă, cârnaţi, nuci, şuncă presată, morcovi, mere şi poze direct de la bornă. Maşinile treceau în viteză, iar noi ne trăgeam sufletul fericiţi că am parcurs o mare parte din drum. Claxoane, ba chiar admiratoare, au încercat să ne atragă atenţia, însă foamea a fost pe primul loc.

Dupa o pauză de aproximativ 20 de minute, traseul a continuat. Piciorul drept a început să-mi facă adevărate probleme, iar bornele erau tot mai greu de întâlnit, asta însemna că ne miscăm tot mai greu din cauza mea. RTV a vrut să ne “oprească” din activitate pentru un scurt interviu, însă accidentele de pe DN au furat iniţiativa, din păcate.

Nu am găsit să-mi cumpăr o pereche de adidaşi, chiar dacă am trecut prin multe localităţi. Am sperat să existe o soluţie, dar nimic bun nu s-a întâmplat. Am schiopătat, am mers cu viteza piticului şi am tras aer în piept îndurănd fiecare kilometru. Adrian a făcut băşici la picioare şi uşor a început şi el să încetinească, dar în comparaţie cu mine, el mergea pe ATV.

Înainte de final era să renunţ, să mă aşez în fund şi s-o las baltă, dar după ce mi-am mai odihnit piciorul drept, am zis să mai încerc, măcar un kilometru. Mai devreme decât anunţau bornele kilometrice, intrarea în Bucureşti ne-a întămpinat cu drag şi am trăit o experienţă  trasă şi în poze. Am facut-o şi p-asta, împreuna cu Adrian! Am depăşit un record demn de cartea recordurilor şi am  trimis pe această cale un mesaj către cei care duc o viaţă de birou. Chiar şi cu piciorul făcut praf, am reuşit să finalizez ceea ce am pus pe foaie în urmă cu multă vreme.

Îi mulţumesc în mod special iubitei mele care pe tot parcursul drumului a scris pe twitter ceea ce i-am dictat prin telefon. Nici Adrian nu trece de mine fără mulţumirea mea – cu ajutorul lui am străbătut mult mai uşor traseul.

Cu talpa crăpată şi cu zâmbetul pe chip, ne-am plimbat prin Bucureşti şi ne-am întânit şi cu Oana Oprescu, după o aventură cu metroul. Îi zic aventură pentru că paşii mei au fost înceţi şi plini de spume, plus că am întâlnit o femeie care ne-a spus toată viaţa ei în juma’ de oră. Ne-am întors cu trenul, nu tot pe jos, aşa cum ne provocau “unii” pe twitter.

 

comments

13 comments On Record! Şaizeci de km şi aproximativ o sută de mii de paşi. Cum a fost Ploieşti – Bucureşti, pe jos

  • 1. nu vă provocam doar vă întrebam https://twitter.com/wavenro/status/249425460465913856
    2. întrebare normală fiind „hater”, dar e ceva putred: „Record! Şaizeci de km” vs „distanţa oficială a fost de 44,8 km”
    3. Felicitări, indiferent de motivele care v-au mânat în luptă!

  • @Waven Toată lumea ştie că între Ploieşti şi Bucureşti sunt 60 de km , însă am ţinut neapărat să postez şi ceea ce Google mi-a spus. Nimic nu e sigur, decat parcurgerea drumului în sine. Sa ştii că atunci când lansezi o întrebare, poţi provoca pe cineva sau poţi lăsa de înţeles anumite aspecte. Te aştept şi pe tine în următoarea provocare :).

  • Apreciez iniţiativa, dar partea cu recordul naţional este exagerată. În România există ultramaratoane (acolo oamenii aleargă 60 de km sau mai mult), ba chiar există alergători care aleargă dintr-un capăt în altul al ţării în doar câteva zile.

    Îmi pare rău de piciorul tău. Şi eu am aflat printr-o accidentare importanţa adidaşilor când vine vorba de mers/alergare. La mai mare !

    • @Dragos E un record de mers pe jos pe ruta Ploieşti – Bucureşti, nu m-am aruncat să mă leg de maratoniştii care aleargă. Îţi mulţumesc că susţii această idee. Am pus deja pe foaie o nouă “aventură”, dar de data asta organizăm ceva mai intens (cautăm şi sponsori).

  • O initiativa originala si laudabila… sper sa mai vad asa ceva in Romania, Bravo.

  • Te-ai chinuit sa iei la pas dn-ul cand puteai foarte frumos sa urci pe munte 12 ore cu noi si chiar aveai ce vedea…:D

  • Bravo…..voua…sunteti foarte tari….un adevarat record……..sorry de picior…..s-a vindecat?

  • Pingback: John a mers pe jos de la Ploieşti la Bucureşti. Bine că nu face naveta! ()

  • Ai fi in stare sa mergi saizeci de kilometri pe jos ca sa-ti imprumut o carte? 🙂

  • daca urmatoarea miscare e vara si e spre destinatia spusa de tine, ma bag si eu 😀 SERIOS !!!

  • fac eu cinste cu apa si sandwichuri

Leave a reply:

Your email address will not be published.