Valentine’s Day, ceai şi chipsuri gratis, intrare liberă…

fireproof intrare libera religie

Dacă ai văzut afişul prin oraş şi încă nu ştii despre ce e vorba, atunci, află chiar acum care sunt “secretele” din spatele cortinei. Fireproof (detalii film) este un film religios care probabil va rula la Casa Olarului din Ploieşti. Nimic rău în asta. Dar… să vă povestesc întreagă scenă.

Aseară, am alergat după troleu să-l prind, dar n-am prea avut şanse. Ca urmare, am fost nevoit să stau în staţie şi să-l aştept pe următorul. Voiam să plătesc călătoria prin sms, dar mi s-a ivit în cale un automat de bilete şi l-am testat pentru prima dată. Ia bancnotele cam greu, dar măcar avem şi în centru oraşului aparatul despre care scriam cu puţină vreme în urmă.

Cât am stat în staţie, imediat după ce mi-am luat bilet, m-am retras într-un colţ, să fac loc oamenilor grăbiţi să circule. Nu-mi permit să stau ca bolovanul în mijlocul trotuarului, aşa cum se întâmplă tot mai des în faţa staţiei de la primărie.

Între timp, la o aruncătură de băţ, doi tipi şi un copil erau puşi pe treabă, lipind postere pe panourile publicitare din staţie. Copilul, la vreo 10 ani, participa doar cu vorba, dar sigur îşi avea rostul în ecuaţie. Nu ştiu dacă aveau autorizaţie pentru mesajele pe care le lipeau. Tind să cred că nu aveau, mizând pe felul rapid (pe furiş) în care aplicau scotchul şi dădeau să plece. Am văzut că pe poster scrie Valentine’s Day, ceai şi chipsuri gratis, intrare liberă… greu să nu te prindă un astfel de poster. Mi-a mirosit din prima că e vorba de ceva religios şi nu m-am putut abţine să nu intru în conversaţie cu unul dintre oamenii care îşi făceau datoria. Atât mi-a trebuit! Cine m-a pus să întreb? Am intrat rapid într-o conversaţie care părea extrasă din cărţile pentru proşti, cu spălare directă pe creier şi cu oameni care ar fi fost în stare să mă ia pe sus în caz că nu eram de acord cu ideile lor. Mă simţeam manipulat pe loc, în mijlocul oraşului, fără să pot trage niciun semnal de alarmă.

Mi-au spus că de ce nu deschid Biblia. Mi-au adus aminte că sunt păcătos şi că într-o zi va veni Ziua Judecăţii! Că nu voi ajunge în Rai. Le-am zis că voiam să dau la teologie, însă ei n-au nicio legătură cu treaba asta. Au insistat să vin la eveniment şi să mă curăţ de păcat. Gen, e foarte simplu… doar că trebuie să vin. Precizez că tipul cu care am intrat în conversaţie era bine îmbrăcat şi avea ochii mari, albaştri şi părea foarte convingător şi impunător. “Ia spune-mi, mai deschizi Biblia, aşa, din când în când?”. I-am spus să revină cu picioarele pe pământ şi să mă lase pe mine să decid ce vreau pentru mine. M-a întrebat dacă eu cred în Dumnezeu. I-am zis că în ceva… cred şi eu, dar nu am chef să fiu direcţionat iar către Biblie şi cuvântul Domnului.

Apropo! Când am intrat în conversaţie cu individul plin de convingeri, nu a vrut să recunoască faptul că evenimentul ar avea vreun iz religios. A trebuit să pun accent pe treaba asta ca să-şi declanşeze “armele”.

Nu vreau să intru într-o polemică cu cei care organizează astfel de evenimente, însă am rugămintea să nu se mai apeleze la manipulare pe fondul unor scrieri religioase pe care mulţi nu le stăpânesc. Să înveţi texte din Biblie nu e cea mai bună idee, mai ales dacă vrei să le înşiri în fiecare conversaţie la care participi şi nu ştii cum altfel să răspunzi.

Schema e simplă. Pe afiş scrie Valentine’s Day. Evenimentul are loc pe data de 13 februarie, cu o zi înainte de o sărbătoare pe care unii nu o consideră altceva decât un păcat. Te duci la ei cu zâmbetul pe buze, iar dacă eşti tânăr, probabil te bucuri de ceai şi de-o pungă de chipsuri. După care, eşti arătat cu degetul că eşti păcătos, eşti pus să recunoşti că eşti păcătos şi e imposibil să-i refuzi. Cei care vin la astfel de evenimente de ani buni de zile sunt educaţi să te facă să te simţi vinovat.

De unde ştiu toate aceste informaţii? Să spunem că am participat în copilărie la astfel de evenimente şi că am savurat fiecare strategie de comunicare pe care au pus-o în funcţiune. Aveam 13 ani şi aveam momente în care mă bufnea râsul, altele (mai multe la număr) în care chiar începeam să cred (pe atunci le era mai uşor să te prindă în mrejele religioase). Eram chiar o problemă pentru ei. De ce? Pentru că obişnuiam să pun o grămadă de întrebări şi nu-mi plăceau răspunsurile fără sens sau momentele în care se apela la replica “aşa scrie în Biblie”.

Să crezi în ceva sau în cineva e parte din libertate. Să impui anumite construcţii religioase doar ca tu la rândul tău să-ţi faci treaba, e păcat şi pentru Dumnezeu în care susţii că tu crezi. Să oferi chipsuri, ceaiuri şi promisiuni de Valentine’s Day e parte din ispită, mai ales atunci când adevăratele motive nu sunt scrise pe afiş. Fiecare face ce vrea, însă eu m-am simţit obligat să cred ideile unor oameni pe care i-am ascultat vreme de 5 minute. Noroc că a venit troleu într-un târziu.

Pentru că evenimentul va avea loc la Casa Olarului din Ploieşti, o organizaţie creştină, cel puţin din ce am găsit pe Facebook, am dat să văd dacă există anumite păreri ale celor care le-au trecut pragul. Normal că am găsit un review venit din partea unei persoane care a fost prinsă în jocul ăsta din care unii nu se mai trezesc niciodată. Camelia spune că ar fi vorba de “o biserică care te răneşte în sufletul tău”. Este doar o părere, însă e importantă în acest context, mai ales că pagina de Facebook are sub 100 de like-uri. Oare ce li se spune oamenilor invitaţi la eveniment? Cum să pleci cu sufletul rănit de la o întâlnire care ar trebui să fie în armonie şi pace cu Dumnezeu?

Iată review-ul:

casa olarului review

Şi vă rog, nu mai susţineţi viaţa de după moarte aşa, degeaba. Poate că există, dar asta nu înseamnă că eu sunt păcătos şi tu eşti rege sau că eu trebuie să te urmez pe tine.


 

Notă specială: Acest articol nu încearcă să denigreze niciun cult religios, ci atenţionează publicul larg cu privire la anumite practici care ar putea fi considerate ilegale, imorale, manipulatoare şi în contrast direct cu realitatea care ne înconjoară. Vă rog să analizaţi cu mare atenţie informaţiile pe care le primiţi din această sferă. Există oameni care ştiu foarte bine cum să profite de anumite situaţii pentru a pune presiune pe alegerile şi valorile noastre.


Publicitate:

Pentru că acest articol se doreşte să fie mai mult decât serios, nu vei regăsi niciun fel de publicitate în această pagină.

comments
Share articol: