Locurile de muncă sunt tot mai puţine, iar tinerii visează să ocupe un scaun cu priză la public, încă de pe băncile şcolii. Această agitaţie socială implică tot mai puţin interes pentru educaţie. Când sistemul acţionează după mecanisme complet anormale, care ţin de like-uri de pe facebook, banii din buzunar şi nepotismele înţelese din copilărie, fraierul stă la coadă şi se implică în acţiuni care, în teorie sunt prezentate sub forma unui basm de succes, ironia sorţii fiind primordială în practica dănunătoare omului cistit pe vreme de hoţie. Miza e una materială! Cultura pierde teren în faţa unor fenomene sălbatice, lipite cu forţa peste conduita ce “mergea” în tinereţile ceauşiste. Pe alocuri, pensionarii au dreptate în ceea ce priveşte România. Nici cei de vârsta a doua nu stau rău la capitolul conştientizare. Ne merge tot mai rău şi nu facem nimic! Indiferenţa e problema? Nu, în niciun caz! Dezinformarea, prezentată sub diferite forme, îşi pregăteşte cobaii şi îi îndoapă cu o doctrină inexistentă, cu o mizerie ce doreşte manipularea maselor de oameni. Concret, tânărul a ajuns să-şi neglijeze pasiunile în favoarea unui salariu consistent. Îmi e ruşine de această practică constantă pe care o aud vehiculată tot mai des, dar ştiu sigur că vinovaţii trebuie căutaţi în clădirile suspendate-n nori. Funcţiile pe care unii indivizi le primesc, sunt de faţadă! Puterea nu e acolo unde credem noi, ăştia mai mulţi, iar mediul offline a devenit prea ostil – mai bine căutăm rezolvările, dar şi rezultatele, pe Google (nu?).
De ceva vreme am început să studiez fenomenul de voluntariat şi mi-am pus des întrebări legate de motivaţiile celor înscrişi în academia faptelor bune. Indiferent că e vorba de o asociaţie sau de un ONG, omul îşi face treaba cu zâmbetul pe buze, pentru a obţine o diplomă şi recunoaştere publică.
Ar mai fi interesantă şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi nu în ultimul rând, garanţia unui loc de muncă. Da, este foarte adevărat! Voluntariatul este o caracteristică cerută de către angajatori, atunci când se analizează mai atent detaliile picante din CV. Voluntarii sunt bine organizaţi, au intenţii fabuloase la nivel global şi acţionează precum o comunitate indestructibilă. Singura mea teamă e legată de implicările politice, prost împărţite, care ar putea strica mersul şchiopătat al unui visător.
Voluntariatul reprezintă un alt tip de educaţie, o informaţie practică şi o resursă bogată pentru descoperirea şi punerea în valoare a aptitudinilor. Orele de dirigenţie, devenite pauze sau ore de matematică pentru mulţi tineri înscrişi în sistemul educaţional, trebuie să conţină URGENT noţiunea de voluntariat împachetată, cu bune şi cu rele, pentru viitorul României!
Termenul de “mâine” va avea o finalitate cât mai apropiată de etalon (ăla din cărţile tehnice şi de pe cadranul ceasului de la mână), iar tinerii vor face alegeri pertinente. După mai bine de douăzeci de ani de întuneric, voluntariatul aprinde o luminţă/speranţă (SCHIMBAREA).Acum, după toată această scriere, să nu vă lăsaţi prostiţi de mincinoasele promisiuni şi declaraţii, pe care le tot îndrugă “forţele” prin media. Pulsul! Luaţi pulsul!