De cum intri în Divertiland şi ai norocul să achiţi în weekend taxa de intrare de 80 de lei, ţi se înşiră regulile esenţiale pentru ca distracţia să fie garantată. Din momentul în care ţi s-a pus brăţara la mână şi ai intrat în parcul de distracţii, nu mai ai voie să ieşi (sau mai plăteşti un bilet). Totul este sub controlul celor care s-au gândit la o astfel de afacere, benefică pentru cei care nu au timp să ajungă pe litoral sau vor o bălaceală de weekend. Tarifele biletelor în Divertiland variază: în weekend biletul este 80 de lei pentru adulţi şi 70 pentru studenţi/elevi/copii, iar în cursul săptămânii, 50 de lei pentru adulţi şi 40 de lei pentru restul „găştii”. În Divertiland eşti considerat copil în cazul în care ai sub 1.20 m înălţime, iar asta îmi pare o regulă (criteriu) tâmpită şi de prost gust (să profite toţi piticii, zic!). 
Tot marketing-ul e făcut pentru ei, iar publicitatea în exces mi-a arătat că poate avea un impact negativ asupra mea, din momentul în care devin client şi ceea ce e scris pe internet nu se aseamănă cu ceea ce experimentez. Ar fi o idee genială să-mi aduc mâncarea şi băutura de acasă, dar de, nu mă lasă codul de sănătate publică. Restaurantele Divertiland sunt puse pe glume proaste în ceea ce priveşte stomacul meu. Preturile sunt bune, dar mâncare nu e comestibilă sau face parte din gama „aşa e pe litoral”, încălzim congelate la microunde. Într-un colţ uitat de lume, în interiorul Divertiland, se comercializează şi carne la grătar, asortată cu murături, dar, clientul trebuie să „descopere”, altfel bagă fast-food şi bere cât cuprinde.
Toboganele din Divetiland
Toboganele din Divertiland sunt extraordinare! Sunt multe, sunt distractive şi pline de adrenalină. Cel mai „periculos” tobogan are culoarea albastră şi poartă numele de Kalamboomerang, o cădere spontană, o urcare în viteză cu palpitatii şi o întoarcere cu spatele fără control. Toboganele sunt păzite de angajaţii Divertiland, care se asigură de felul în care porneşte pe tobogan fiecare „nebun”. Sunt respectuoşi şi nu fac excepţii, ba chiar oferă indicaţii importante pentru a nu se instaura panica. Da! Se pot întâmpla accidente pe tobogan în cazul în care sunt încălcate anumite reguli. În timp ce urcam scările interminabile către tobogane, am fost anunţat de către un panou în legătură cu riscurile la care mă supun. Mai era precizat şi faptul ca slipul s-ar putea deteriora din cauza toboganelor. Cine se scuză, se acuză!
Piscina cu valuri din parcul de distracţii Divertiland
Am ajuns şi la punctul culminat! O piscină cu valuri într-un parc de distracţii, reprezintă o resursă de publicitate nelimitată. Am crezut imaginile vizualizate pe internet, dar am rămas dezamăgit de valurile prinse în Divertiland, undeva la periferie, mai exact în localitatea Chiajna. Nu e aşa cum am citit pe internet! Valurile artificiale nu se compară cu cele de la mare, dar, pentru cei mici, pot fi o atracţie de moment. Piscina cu valuri nu are mai mult de 1.80 m adâncime, e mică şi aglomerată!
Calitatea apei marca Divertiland
Încă un mare plus pentru parcul de distracţii Divertiland este calitatea apei. Apa din piscinele Divertiland este procesată în mod automat de noi tehnologii pentru a oferi clienţilor servicii ireproşabile. Apa nu miroase a clor şi este atât de curată că vezi până la fundul bazinelor.
O fi Divertiland cel mai mare parc de distracţii din România, dar unele lucruri au nevoie de schimbări radicale pentru a fideliza publicul. Am primit si un card de fidelitate (sau card de club?) prin care scrie că beneficiez de o intrare liberă la trei plătite şi ştampilate. L-am întrebat pe domnul cu „oferta” dacă mi se ştampilează şi această vizită şi mi s-a răspuns afirmativ, însă, la ieşirea din Divertiland, angajaţii, parcă puţini prea grăbiţi (voiau să ne dea afară din parc), au zis că de data viitoare se pune „prima vizită”. Cam atât, că în rest a fost fain!