Zombi e mai mult decât o stare, e un implant pe care creieraşul nostru îl suportă şi îl adaptează în funcţie de ce spune sistemul. N-am înviat din morţi şi nici nu suntem cu cipul înfipt în carne, dar nici bine nu suntem. Ne-am lovit la cap?
Evident că nu! Problema, dezvoltată pe toate planuri, de comunităţi active din punct de vedere al socialului, obligă fiecare individ să facă parte dintr-un “vis”. Cei fară inspiraţie, visează la parcela vecinului, ascunzând mizeria sub preş – cantităţile rele, ingroapă oamenii de vii. N-avem idei? N-avem intuiţie? De fapt, n-avem implicare suficientă!
Conversaţionalul s-a pus pe modul avion, mai ceva ca un inteligent telefon pătruns de simţurile globale, iar gaşca de nebuni munceşte cât e soarele pe cer, uneori se priveşte si către stele, pentru satisfacerea celor puşi în vârf de suliţă, cu drept nelimitat (unii ne-ar da un şut în fund, dar nu pot fără noi!). Se fumează, se bea, se consumă… bucuria ne-a mai rămas doar printre rândurile unor cărţi prăfuite (ţi se proiectează în minte imaginea unui anticariat?). În public, ne evidenţiem zâmbetul exersat în oglindă, iar din momentul în care se sting luminile, hibernăm până la noi ordini. Nu se mai scriu poveşti cu simţ de răspundere, ci regii fără logică, pentru prostie simulată-n masă. Printre cei slabi de înger, se strecoară dogme fără rădăcini şi cotizantul se mulţumeşte cu sclavia ce-i dă putere într-un grup restrâns. A se înţelege că falsitatea este exploatată la maximum! Ne grăbim să murim! Ne grăbim să fim nişte zombi!
Vi se par simple amăgiri redactate într-o dimineaţă de după ploaia de care ne ferim ca de flăcări? Nu! Total greşit! E o perspectivă a realităţii! N-avem încotro! Suntem marionete! Suntem prinşi într-o lume de care depindem, iar sistemul e cel mai bun păpuşar, coordonând, după cum nimeni nu înţelege! Excepţiile, prind din zbor ceva zvonuri salvate într-un coş de gunoi virtual, dezvoltând şi mai mult amăgirea. Unii le au cu Matrix-ul, alţii cu zombi. A doua parte necesită o atenţie sporită. De fenomenul Android suntem dependenţi (ce mă bucur pentru mama… habar n-are ce scriu aici), iar clipele de reverie, alea în care ai putea să-ţi dai un restart, în caz că vrei să-ţi pui mai multe întrebări, sunt aproape inexistente. Ăştia de prin şcoli, profesori cu drept de influenţă pozitivă, ar trebui să calce programa şcolară-n picioare şi să facă mai multe ore de dirigenţie. Nu matematica o să-i facă mai deştepţi, nu pe toţi!
Suntem sau vom deveni, aplicaţii pentru cei care nu ne lasă să alegem, ci ne creează iluzii. Să-mi fac un credit pe 30 de ani, ca să am un acoperiş deasupra capului sau să umblu haihui, ca o haimana educată? Cred că voi reveni asupra anumitor aspecte şi în alte “ediţii” postate! N-are rost s-o “dăm” în mai multe caractere! Acum mă dreg după ce-am terminat şi ultima pagină dintr-o “structură” elaborată, ce merită atenţia celor ce vor să-şi gestioneze . Sună a clişeu, dar… n-ar strica să fentăm planurile sistemului!
sursă foto: SweetJack