Duminică e semifinala: De ce să vorbească alţii în dreptul meu?

ponta si iohannisSă fac pe mortu’ în semn de respect pentru halloween (a se observa că îi stă mai bine fără majusculă) şi să nu observ această forfotă electorală din online sau să lovesc de toţi pereţii virtuali, mesajele ce n-au legătură cu poporul? E atât de simplu să-ţi dai seama cine o să câştige, că parcă nici nu vrei să te mai prezinţi la alegerile de duminică, din 2 noiembrie. Dacă se observă vreun procent favorabil pentru un candidat, cică aia e realitatea de weekend. Minciuni! Celor de sus le e frică de poporul ce s-ar putea trezi/prezenta la vot şi comandă procente-n articole. Eu încerc să nu scape buletinul meu de vot neştampilat şi sunt sigur că aşa va fi. Nu voi aduce o schimbare cu votul meu, dar voi continua să cred că într-un moment prielnic, un om cu creier va ridica din prostie, majoritatea mituită de-un cârnat fără gust sau de-o bunăciune cu zâmbetul pe buze.

Am urmărit câteva dezbateri electorale şi am observat cum strategiile politice de convingere a poporului sunt aceleaşi, învechite şi pline de lălăială. Indivizii ăştia se ceartă între ei şi uită să pună accentul pe funcţia pentru care candidează. Nu ştiu cine-i învaţă, dar nu cred că intelectualii se vor duce la vot pentru gargara asta. Această indiferenţă venită din partea celor cu studii superioare este o atitudine planificată de cei care vor să câştige cu ajutorul intervenţiilor din casă în casă, din pungă în pungă. E inutil să ai o părere despre ce se întâmplă în politică, dar să nu guşti din această campanie. Mi-am propus să votez, să-mi exercit acest drept şi să nu-mi pese de ce spun cârcotaşii pe la colţuri. Se exclude din start să pun ştampila pe vreo moacă ieşită din comun, comercială sau care mi-a arătat că-şi permite promovare prin toate oraşele. E adevărat, informarea publică a ce se întâmplă e mai dureroasă decât orice search pe Google, fie el şi irelevant. Eu ştiu sigur că totul e întâmplător şi că oamenii de sus nu gândesc profund, ci doar de suprafaţă. Incredibil, dar această raţiune fără neuroni, funcţionează!

Tot mai aproape de consum, tot mai aproape de această dependenţă de străinătate, am ajuns să-i punem foamea-n gât ţăranului care stă pe timp de frig în mijlocul drumului şi ne oferă din bogăţiile pământului. Totul e simplu pentru societate. În mall se rezolvă toate probleme, iar ofertele promoţionale nu se opresc din a ne şoca – nici nu mai contează preţul, alegerile sunt aceleaşi. Politicienii ştiu bine cum stau lucrurile, iar campaniile astea au nevoie de orice e la limita înţelegerii, ca poporul să fie indus în eroare, pus pe butuci şi contopit cu salariul minim pe economie. Auuu, auuu, cum doare inima …

Cine merită să fie votat? Candidatul care are un istoric concret, cu proiecte puse în aplicare şi cu rezultate pentru o gaşcă de nebuni. Nu e greu să găseşti la un click distanţă tot ce te-ar putea interesa despre un candidat din cei 12. Da, sunt 12 şi măcar unul merită (sper!) să fie băgat în seamă. Atenţie, unii sunt „afiliaţi” şi joacă piese de teatru. Regizorul poţi fi chiar tu, mai ales dacă votezi fără milă.

Mi-ar plăcea ca votul să fie obligatoriu, pentru a mai elucida din acest mister al neprezentării la urna de vot. Mi-ar plăcea ca voturile anulate să fie analizate, discutate şi să cântărească mai mult în faţa poporului. Mi-ar plăcea ca toţi tinerii cu drept de vot să-şi aloce un timp util pentru această procedură ce merită urmată, altfel vom împacheta tot mai bine acest tip de corupţie, până vom începe să facem parte din el.

De ce să vorbească alţii în dreptul meu? Lasă, că am şi eu ceva de spus! Tu nu?

Nu cred că domnu’ „conector” se gândea, dar în caz ca nu mergem la vot, versurile astea se potrivesc mănuşă pentru muţimea ascultătoare de prefabricate, hituri şi alte akecente:

Hai să plecăm, pur și simplu
Noi doi și o apă la un litru
Vreau să imi pierd echilibrul
Și pentr-o perioadă să nu-mi pese dacă trece timpul

sau poate că asta mai e singura noastră „scăpare”.

(Sursă foto: Adevărul)

Visited 1 times, 1 visit(s) today
Share articol: