Conferințele Bookland – “Mi-ar plăcea să fiu ca tine, John Cristea!”

Ai încredere în ce-ți spune mintea sau inima?

Cu sufletul și cu mintea, tinerii au venit la Bookland

“Mi-ar plăcea să fiu ca tine, John Cristea!” am auzit din sală, în timpul sesiunii de Q&A de la conferințele Bookland. Nu știu ce înseamnă asta și nici ce las în exterior să se vadă și să se înțeleagă despre mine. Eu mă consider un tip fain și cu zâmbetul pe buze, dar chiar mi se pare o adevărată responsabiltate să fiu un model, fie și doar pentru un singur om. Vorbeam despre încredere când tânăra din rândul 5 sau 6 a riscat sau mai bine spus a avut curajul să-mi ridice la fileu provocarea asta. Acum nu am încotro… chiar sunt nevoit să vorbesc despre cum mă simt eu în pielea mea.

Cum e să fii John Cristea?

Am haine puține, asta pentru că nu am ce să ascund. Lupt cu morile de vânt chiar și după furtună. Insist până renunț de tot. Trăiesc pentru mine și oamenii grozavi din viața mea – nu sunt mulți la număr și nici cu memoria nu stau prea bine. Mă aștept să fiu dezamăgit – ăsta e cel mai bun vaccin împotriva prostiei și a răului din jur. Mă duc la mai multe birouri/job-uri ca să nu fiu luat prin surprindere de datorii. Învăț ceva nou în fiecare zi. Sunt navetist și negociez intens cu cfr-ul.

Mi-ar plăcea ca dimineața să dureze mai mult. Fac cel puțin 10.000 de pași zilnic. Sunt mai mult decât tipul de la tv. Mă aflu într-o relație deschisă cu facturile și chiar mi-aș dori să le fac avioane de hârtie. Mă încred doar în mine și în instinctul meu. Citesc atunci când rămân fără semnal la telefon (Ploiești- București). Sunt leneș când mă apucă, dar reușesc să îmi fac patul dimineața. Sunt treaz de la prima oră (7:00) și până după ora 23:00 – în rest nu am timp de alcool. Îmi place să scriu (se vede?).

Îmi place să fiu în centrul atenției și să inspir oamenii din jurul meu. Sunt egoist doar cât să nu-mi pierd încrederea pe drum. Sunt vulnerabil, dar car pansamentul după mine. Mă despart cu greu de ghiozdanul meu. Îmi doresc mai mult de la creierul ăsta genial pe care zic eu că-l posed. Public o carte de câțiva ani de zile – anul ăsta o fi cu noroc? Am rămas cu mai puțini prieteni. Îmi văd tot mai rar părinții, deși nu o fac cu intenție. Îmi doresc o familie și un business de succes – nu ca un clișeu, ci pe bune! Iubesc cafeaua și n-aș putea fără ea. Învăț și eu să fiu John Cristea…

La Bookland am vorbit despre încredere

john cristea, bookland 2019
john cristea, bookland 2019

E un adevărat act de curaj să fluturi un cofrag cu ouă crude în fața a sute de tineri. Dacă arunca cineva cu ouă în mine? Nu, nu cred. Eu le sunt simpatic, dar mă bazam pe intervenţia organizatorii de la Bookland în caz de ceva… Așadar, sunt norocos!

Încrederea să nu fie oarbă. Încrederea să fie sceptică, mai ales la început, chiar și în propria persoană. Încrederea merită testată, reperată, adaptată la vremuri și într-o continuă creștere. Încrederea e despre muncă și sacrificii. Despre a simți și a gândi. Despre a elimina superficialul din viața ta și a-ți urma visurile.

Despre a nu crede toate balivernele și a nu accepta momelile societății. Încrederea este despre a fi vertical în fața tuturor. Încrederea este despre a fi, nu despre a pretinde. Încrederea nu e constantă! Încrederea e strâns legată de copilărie. Încrederea e matematică pură, e viața ta cu bune și cu rele din care ai reușit să aduni învățăminte și să scazi momentele de rătăcire. Eșecurile tale sunt parte din ecuație și sunt parte din succes. Nu renunța!

Exercițiul cu ouă de la Bookland

Am repetat acasă. Mi-a fost teamă și mie. Am analizat situația și am prins încredere. Organizatorii au ținut să mă întrebe dacă nu cumva am venit cu ouă fierte în prezentare. Exercițiul încrederii a fost testat în fața unei săli care aștepta ca oul să se spargă, dar indiferent de cât de tare a fost strâns în pumn, de mine și de voluntarii curajoși, oul nu a cedat! Încercați și voi. Fiți învingători și strângeţi pumnul. Oul nu se va sparge! Sunteți supereroi!

comments
Share articol: