Când au fost marile zăpezi in România, nu mi-am riscat DSLR-ul, ci m-am înarmat cu o săpunieră pe film şi am început să declanşez sistemul, atunci când simţeam că e momentul. Faţă de fotografia digitală, pe film m-am simţit încordat, pentru că a trebuit să-mi concentrez atenţia/creativitatea în cel mult 36 de poziţii. Au fost momente în care voiam să mă folosesc de “rafală” şi să surprind cât mai mult din mişcările greoaie pe care cetăţeanul de rând le executa.
Când afară e vreme de colindat în straie subţiri, când soarele a prins tupeu şi pe strada mea şi când lumea se gândeşte la caloriferele ce-încep să fie reci, am zis să scot la iveală peisajul îngheţat ce pare a fi o amintire, deşi nu e mult timp de atunci.
Proiectul personal de natură fotografică a fost realizat în iarna lui 2014, în lunile ianuarie şi februarie, focusându-se pe sublinierea unor momente neregizate, surprinse în oraşul Ploieşti. Menţionez că nu sunt un fotograf profesionist şi nu am diplome la activ în acest domeniu, ci sunt un simplu amator dornic de a expune ceea ce vede (asta ca să nu suport o critică constructivă, uşor agresivă, ce ar putea veni din partea experţilor).
Ploieşti: Iarna lui 2014, fotografii pe film
P.S. Pozele pot fi folosite parţial sau integral, de orice doritor în putere, sub orice context gândit, precizând sursa creaţiei.