Cum vremea a luat-o razna, la fel se întâmplă şi cu simbolistica de sărbători. La televizor, mai toţi maimuţoii vin şi cântă, cică în direct, dar nu live, cu şapca-n cap şi cu icoana-n frunte. Tinerii îşi afumă plămânii cu ţigările cel mult visate prin cafenele ascunse de ochii părinţilor, maioneza din salata de beauf e de cumpărat, bulgării sunt cel mult din noroi, iar bucatele sunt mai uşor de achiziționat, decât de preparat. E a doua zi de Crăciun, iar magazinele deja au fost asaltate de clienţii înfometaţi. A nu se înţelege greşit! Şi eu am foamea-n gât, dar nu cred că m-aş lăsa pe ultima sută de metri. Doar un domn trecut de 40 de ani îmi combate negativul cel de toate zilele, alergând cu viteza luminii, poate din drag pentru atletism şi pentru că sarmalele nu dispar de la sine, mai ales dacă ajungi să mănânci direct din oală.
Moşul, comercial de altfel, s-a deplasat cu prea multe „aifoane” la purtător şi cu prea puţin spirit al sărbătorilor de iarnă. Nici colindătorii nu mi-au priit la auz. Nu pentru că aş fi vreun frustrat, ci pentru că mulţi ar fi vrut să le virez banii direct în cont, chiar dacă n-au talent de XFactor. Schimbarea se produce mai repede decât ne-am dori. Acest secol al vitezei ne-adună pe toţi la masa de Crăciun, cu cola-n pahare şi cu datele mobile pornite. Sms-urile, multe la număr, n-au haz, ci doar obligaţii până la cel mai îndepărtat străin. E totul despre nelimitat şi totuşi, noi, oamenii, avem un timp limitat pe care ar trebui să-l trăim. Am ajuns, chiar şi eu, să supravieţuiesc. Respir doar când e linişte şi scap de poluare. Respir doar atunci când nu depind de timp. Când? Mai niciodată!
Ambulanţele n-au stat degeaba, ci şi-au făcut traseu obişnuit de sărbători. Suntem gurmanzi, dar parcă ceva responsabilitate nu ne-ar strica. Să mănânci de la KFC şi „mec” în ziua de Crăciun, reprezintă masacrul tradiţionalului. Suntem conectaţi la suprafaţă, dar în adâncul sufletului bradul artificial s-a scuturat înainte de vreme. În goana după consum, o ghiulea a nefericirii se îndreaptă spre noi. Nici nu mai ştiu cum sunt sărbătorilor unora (confuz!). Facem poze în familie, dar le împărtăşim „prietenilor”, poate doar din dragul de a ne lăuda cu ce-avem noi şi alţii nu. Sunt rău doar pe jumătate. Se poate mai bine!?
Un reportaj al celor de la PRO TV a evidenţiat cum femeile, unele dintre ele, mai exact cele disperate şi cu un IQ ridicol, îşi doresc bani şi în cel mai bun caz şi-un iubit, sponsor oficial de ocazie. Nu cunosc care sunt tainele femeilor ce se perindă prin cluburi în dezordinea ce se vrea a fi afacere, dar sunt puternic afectat de cele care-şi asigură succesul prin practici siliconate şi cărţi inspiraţionale, un rând pe seară, pentru fanii din linia întâi, viitori posesori de carne la mâna a doua! Like?
Ce-am făcut de Crăciun? Nu m-am dezlipit de oameni, fie şi prin intermediul telefonului! Dar, întâi de toate, mi-am dorit să simt spiritul Crăciunului. Acum, nu că aş vrea să dramatizez, dar atunci când masa de Crăciun se termină înainte să înceapă, e bine să dăm cărţile pe faţă, să ne bem vinul ca pustnicii în fața tabletei şi s-o luăm la fugă, până nu ne prindem de adevăr. Care adevăr? Cel care ne spune ce-am ajuns să fim!
Mai presus de mămăligă şi sarmale, vă doresc magie-n suflet!