Internetul, bată-l Dumnezeu şi păcătoşii rămaşi în pustiul vreunui sătuc invadat de ape ori de soare, exploatează la maximum resursa umană, punând-o pe căutări rapide, deloc relevante pentru evoluţia spirituală, dar cu o puternică manifestare împotriva vieţii offline. Un viral are menirea de a defini ce anume trebuie să facă turma internaută (drepţi, că vine şefu’!) – un fel de stabilizator pe vreme de haos social. Pe scurt, o tanti devenită mamă, aflând de youtube, socializare şi interesul pe care îl poate prezenta publicul pentru un anumit tip de conţinut (original, evident!), s-a pus pe filmat odrasla într-un moment intim din punct de vedere emoţional. Mama, parcă aflându-se la X Factor sau Vocea României, a întrodus pe scena vocală, sunete uşor de interepretat de către juriul compus dintr-un singur membru – dragul ei copil. Se poate observa, fără o pregătire de specialitate, felul în care copilul confundă, în funcţie de tonalităţile emise de mamă, emoţiile. Copilul expune diferite stări de trăire, pe care nu le poate „detecta” cu fidelitate, aşa cum se presupune că reuşeşte un adult. Mama asta, probabil trăznită de vreun fulger virtual (un BUZZ în amintirea yahoo messenger-ului), observând că micul suflet plânge atunci când mama adaugă o acustică de se sparg şi termopanele, a filmat momentul şi a scos marea perlă online – „Emotional baby! Too cute!”. Pare că asta ne e menirea! Împărtăşim tot ceea ce vedem în proximitatea imaginaţiei noastre şi sperăm să strângem un public, ba chiar să ne rupem din confidenţialitate şi să adăugăm şi publicitate venită din partea maestrului Google, pentru achiziţii pline de rezoluţii (dă REC cu DSLR-ul) şi viitoare filmuleţe, în aceeaşi manieră şocantă. Mutrele/moacele pe care le prezintă micuţul, sunt impresionante! O expresie care se potriveşte acestui context? „Yeah, this is so youtube!” – a adăugat un comentator, vizibil bulversat de ravagiile pe care le face acest material, la nivel global. Sunt mai bine de douăzeci şi trei de milioane de oameni care au reuşit să vadă filmuleţul în care un copil simte emoţia unui cântec interpretat de o mamă sărită de pe fix, cu prea mult timp liber la dispoziţie – nu că ar fi rau ceva în treaba asta! Un lucru e clar: Copilul a ajuns vedetă pe youtube! Copilul se va simţi bine peste vreo 5 ani de zile, atunci când va sta cu tableta în mână şi-şi va începe cariera de „iutubăr”, postând drăcovenii în stil de Vlogăr (d-ăla de se filmează şi se pune pe net, gen producţia „Doza De Haş”).
Filmuleţul cu emoţia:
Rezultatele emoţiei exploatate pe youtube pot fi sesizate în timp (carevasăzică, aveţi răbdare, navigatori înnăscuţi!), atunci când Matrix-ul va fi mult mai bine integrat în ritmul cotidian, moment în care aceste începuturi dramatice vor părea simple jucării/instrumente de acces în infernul devenit confort psihic. Trebuie să mă gândesc urgent la o modalitate de terapie prin Youtube! Gigantul devine un potenţial dezastru pentru generaţiile uitate în fată pc-ului. O cântăcioasă mămică este rezultatul unui şir neîntrerupt de influenţă prin biţi! Mama e doar o rotiţă! Copilul prezintă o emoţie imprecisă, catalogată ca fiind întocmai cu înţelesurile pe care mama le are „scrise” în creier! Ar fi fost interesantă şi expresia facială a mamei în timpul melodiei, falsată pe alocuri – cine ştie ce faţă de halloween avea!
Dramatizarea îşi are scopul şi în alte momente filmate şi postate pentru publicul larg. Un tată îşi foloseşte calităţile vocale (sperietoare de ciori, frate!), pentru a-şi pune copilul să plângă în faţa unei naţiuni ce cotizează vizite pentru youtube. Dragi indivizi cu statut de părinţi, fără supărare, într-o bătălie cu prostia, voi ar trebui să câştigaţi – se pare că o molimă v-a prins pe picior greşit şi aveţi neuronii/mansarda în carantină. Doarme atât de profund inteligenţa? Suportul emoţional iese din această discuţie, iar hazliul îşi face loc până la o nouă exagerare!
Adevărul e că ne place să privim către emoţia vecinului, în timp ce viaţa noastră devine un link, un nou tab, o banală aplicaţie şi un senzaţional calculat nu în trăire, ci în statistici!
sursă poză FUEL YOUR BLOGGING