Ştiu că îţi e teamă şi că tremuri din toate încheieturile, că stai şi cauţi pe internet orice sfat sau idee despre ce subiecte ar putea pica la bacalaureat. Ca să nu mai zic că dacă nu ţi-a plăcut şcoala, sigur ai pregătit o poezie/scuză/rugăciune şi crezi că poţi îngrăşa porcul înainte de tăiere. Du-te la biserică, dar nu uita că doar tu poţi face minuni.
Adevărul e că bacalaureatul e doar o treaptă şi că nu e musai să-l iei cu notă mare, dar e obligatoriu să nu-l pici. Societatea în care trăim e deja mult prea dură şi pune etichete la tot pasul. Orice idiot cu facultate ar putea să te critice, dar doar dacă e idiot.
Relaxează-ţi mintea şi totul va fi bine. Fă-ţi ordine printre gânduri şi nu-ţi blama dezinteresul şcolar. Banii ăia pe care i-au investit ai tăi în pregătiri ar fi suficienţi pentru a-ţi face o super vacanţă în Dubai, dar acum e vorba despre tine şi examene. Mai e puţin până vei cunoaşte o nouă lume!
Matematica era să-mi omoare bacalaureatul
Să ştii că drumul meu către examene nu mi-a fost presărat cu prea multe vorbe bune. Ai mei, pentru că ştiau că nu am învăţat nimic şi că mă bazez pe intuiţie, mi-au zis să nu mă mai duc la bacalaureat, că nu are rost. Nu am ascultat de nimeni şi de nimic, mai ales că trecem printr-o perioadă în care aveam fluturi în stomac şi o carieră în radio care tocmai începuse. Ştiam că nu sunt prost, dar uneori intram în panică.
Româna, deşi mi-a fost plină de dragoste şi război, am primit-o cu braţele deschise. Nici nu am ţinut cont de ultimul subiect până nu am ajuns la el. Toată clasa era plină de nervi, iar eu ascultam mici şuşoteli. Am realizat rapid că am de scris un roman interbelic şi psihologic. Chiar mi-a fost simplu la română, dar asta nu înseamnă că am luat 10.
Pentru mine, matematica a fost un calvar. Una dintre supraveghetoare s-a aşezat cu mine în bancă, în ultima bancă, acolo unde fusesem repartizat şi a rămas lipită de creierul meu până la finalul bacalaureatului plin de fracţii, radicali şi geometrie întortocheată. Am făcut o varză totală la matematică şi era cât pe ce să pic. Am reuşit să mă calmez şi să scriu toate formulele pe care credeam că le stăpânesc. Nimeni nu ştia că era să-mi uit buletinul acasă şi că tocmai mă întorsesem din Sighişoara, că trenul a avusese întârzieri şi că eram nedormit de vreo 24 de ore.
Am aflat de pe ‘net că l-am luat
Apoi, restul examenelor au fost ca un fel de întâlnire cu toţi colegii – pe-atunci nu erau Facebook şi What’s App. Nu am apucat să ajung la şcoală atunci când s-au afişat rezultatele pentru că îmi era frică să nu fi picat. Chiar aveam o temere, mai ales că mă simţeam cu musca pe căciulă. N-am apucat să-mi fac prea mult curaj pentru că m-a sunat un amic, târziu în noapte şi mi-a spus că am luat bacalaureatul. Era o glumă proastă?
Pe vremea respectivă era destul de greu, cu direcţii spre imposibil, să prinzi liberă pagina celor de la minister şi să vezi rezultatele. Apoi, orele au trecut şi tot mai mulţi prieteni au început să-mi confirme zvonul. Luasem bacalaureatul!
[@#$%^&*()(*&^%$#%^&*(&^%$%^&*(&^%$#ERGH^%$%^&*], apoi… efectiv am simţit cum scap de-un sistem care mi-a ţinut creierul încorsetat, fără direcţii, fără susţinere, fără nimic care să-mi spună că aş putea avea un loc pe planeta asta.
Au trecut vreo 8 ani de-atunci. Acum e rândul tău! Nu uita că bacalaureatul e doar un ceva prin care cu toţii trebuie să trecem. Eu încă mai am coşmaruri în care îmi închipui că sunt în clasa a 11-a sau a 12-a. Mă trezesc speriat după care am un zâmbet tâmp şi-mi spun că am trecut şi de facultate şi de master. Nu e rău!
Succes şi minte liberă!
Tu, cel care citeşti aceste rânduri, nu te speria de ceea ce urmează, ci crede în tine şi în informaţia pe care ai asimilat-o de-a lungul timpului. Îţi urez succes şi să pici pe subiect la toate materiile!