Mai târziu de ora opt nu mă trezesc, chiar dacă sunt în plină vacanţă şi aş putea lenevi cât vor muşchii mei. De ce aşa matinal? Nu în interes de serviciu sau de cercetare continuă, ci din cauza zgomotului infernal din spatele blocului, care nu încetează, semn că se coace ceva bun. O afacere?
Chiar dacă verdeaţa nu mă lasă să trag cu ochiul la ce se întâmplă în apropierea ferestrei mele, babele crizate mă ajuta să acumulez informaţii preţioase (am surse pentru tot sistemul). Ce tip de afacere? Un fel de service auto de ocazie. Această postare nu vrea să dea de gol acţiunile relevante pe care anumiţi indivizi (vecinii mei) le fac fără factură şi SRL, dar doreşte să pornească o „acţiune” de încetare a agitaţiei între anumite ore. Adaug în interesul timpanelor o asigurare de sănătate şi haitele de câini maidanezi care se pun pe lătrat după miezul nopţii, trezindu-mă ca intr-un război în care nu ştiu de unde pică „bomba” ( plusez pentru dramatizare şi cu efectele 3d provenite de la luminile maşinilor care au alarma pornită).
Am devenit expert în făcut cafea la ibric şi cred că am să-mi fac o afacere în acest sens, ilegală, că văd că aşa se procedează, pentru a-i face „fresh” pe dragii muncitori care de zor repară maşini, ambalează motoare, dau cu bormaşina sau imi „ucid” urechile cu flexul. Service-ul auto merge foarte bine. Maşinile stau puţin în „garaj”, iar clienţii sunt satisfăcuţi, motiv pentru care curg recomandările, iar Statul moare de foame (nu că mi-ar părea rău).
Cine sunt oamenii care au afacerea din spatele blocului? Oameni normali, care, în lipsa unui loc de muncă stabil şi cu carte de muncă, nu doresc să dea în cap la lume pe stradă, ci muncesc pentru a-şi câştiga o pâine, in urma prestării unor servicii. Exemplul nu este singular, iar cei care muncesc la negru au o scuză. Nici vorba „cine se scuză, se acuză” n-are şanse să mustre conştiinţa liberilor practicanţi. Oamenii muncitori nu mai sunt stimulaţi să cotizeze. Beneficiile sunt zero, iar sumele către „crocodili” sunt uriaşe. Serios acum, pentru ce să merită legalitatea? Ştiu, se vor trezi câţiva comentatori dornici să se laude cu afacerile de succes care sunt legale, dar nu toţi au carte şi noroc. Asul din mânecă a fost scos la începutul crizei. Şi marile firme dau faliment sau îşi restrâng aria de activitate, de ce ar câştiga teren un nou-venit cu gânduri de antreprenoriat?
Regret TVA-ul de 24% pe care îl dau la achiziţionarea produselor din magazin. Taxele şi impozitele nu ajută România aşa cum se promite înainte de a pune ştampila pe un partid şi pe chipul vreunui mincinos. În Ploieşti sunt multe străzi pline de gropi şi trotuare neglijate de către cei care sunt plătiţi pentru a acţiona în folosul comunităţii. Oamenii străzii (cerşetorii), strică imaginea multor oraşe, dar nici ei nu sunt de judecat. De ce? Pentru că nu au încrotro să se îndrepte, nu-i bagă nimeni în seamă şi nici chef de muncă nu mai au. Singurul scop rămas? Băutura!
Puţini sunt cei care deţin puterea, iar românul de rând execută în mod obligatoriu ceea ce spune şeful burtos de pe un scaun. Motivaţional vorbind, imaginea asta mi-a provocat un declic tranşant şi am realizat că afacerile din România au nevoie de o reconfigurare, de o nouă viziune şi de oameni care lucrează cot la cot pentru un scop comun.
