Am fost delegat să stau la o coadă infernală pentru a ridica ajutorul social din partea Uniunii Europene. În Ploieşti, vizavi de cimitirul Mihai Bravu, se află întreg mecanismul care oferă produse alimentare pensionarilor, şomerilor şi persoanelor cu handicap. Oamenii amărâţi nu comentează, ci aşteaptă ore întregi, la fel ca pe timpul lui Ceauşescu, în frig, pentru a-şi primi porţia promisă. Oamenii primesc ajutor social pe baza unei invitaţii (scrisori) care vine prin poştă.
Organizarea acestei mişcări este făcută cu jumătate de cap, altfel nu înţeleg de ce oamenii se înjurau, se călcau în picioare, iar Poliţia Locală dădea amenzi usturătoare unor indivizi fără putere bănească. Mirosul de urină şi oamenii nespălati sunt două subiecte tabu în coada aşteptării, deşi mai aveam puţin şi vomitam!
N-am fost pregătit ca la carte pentru acest ajutor social! Am primit mai bine de 30 de kilograme de produse care mi-au rupt braţele. Am fost ajutat cu mare drag de un om care s-a oferit să mă ducă la destinaţie cu maşina personală contra cost (zece lei). Nici plasele din rafie nu şi-ar fi făcut treaba! Prea multă greutate poate cocoşa un om obosit care vrea să ajungă cu pungile intacte. Nicio şansă să mergi cu plasele pe jos – posibil să ai ceva noroc cu un căruţ special!
Zahăr, faină, mălai, zacuscă, bulion, ulei şi paste făinoase au primit oamenii care au stat la mila Uniunii Europene. Experienţa m-a făcut să înţeleg că mai bine muncesc pe rupte decât să ajung la mâna sistemului defectuos! Nu strică să aduc în discuţie nici Iphone-urile care zbierau pentru fi scoase din buzunarele unor indivizi îmbrăcaţi sărăcăcios! Cei mai “inteligenţi” negociau un preţ pentru produsele pe care le primeau!
Maxima zilei? Am stat de vorbă şi cu un domn bărbos care spunea că el nu are nevoie de făină şi mălai şi că mai bine i s-ar da ţigări şi băutură! Se ruga de mine să-i dau 50 de lei pe tot ceea ce o să primească. Unii oameni au ajuns în ultimul hal! Ruşine!