Din zvonuri, dar mai ales din ce au trăit mulți dintre prietenii mei, vârsta de 30 de ani trebuia să fie un moment important din viața mea. Poate mă grăbesc să scriu ideile astea și ar trebui să mai aștept o vreme, că e posibil să cadă ceva din cer. O cărămidă? Serios, nu am simțit nimic când am împlinit 30 de ani. Sunt același! Nu sunt nici mai mult, nici mai puțin.
Și voi fi eu până la adânci bătrâneți
Simt că îmbătrânesc? Nu! Am impresia că le știu pe toate? Nu! Am trăit suficient? Îmi doresc și mai mult! Trebuie să mă opresc din a copilări? Never! Să fiu înspăimântat că nu sunt așezat la casa mea, cu soție și doi-trei copii? Nuuu!
30 de ani și introspecție
Important în toată povestea asta cu vârsta de 30 de ani e că mă forțează să mă uit mai mult la mine și la cine sunt eu cu adevărat. Toate momentele pe care le-am trăit până azi mă fac să fiu mai puternic. Când se declară “război”, devin atent la detalii, moment în care încep să suflu și în iaurt… dar îmi revin rapid. Sunt momente în care simt că până la 30 de ani abia de am apucat să învăț ritmul, iar de acum înainte încep să dansez pe muzica visurilor mele.
Nu vând și nici nu cumpăr… pentru că timpul nu există!
Timpul e doar o invenție, una groaznică pentru cei care nu au reușit mare lucru cu viața lor și au impresia că timpul și energia sunt pe terminate. Greșit! Ăsta e un fake news pe care eu mi l-am șters din minte, cu un burete umed, de fiecare dată când cineva a insistat și/sau mi-a făcut spam. Hai, fă-ți curățenie în minte și în suflet și ridică-ți moralul: ziua de azi e cea mai importantă zi din viața ta! Restul sunt amintiri și promisiuni. Nu e un clișeu, e singurul adevăr pe care poți să te bazezi!
Calcule în Excel
Și totuși, dacă aș fi pus să trag linie, să fac calcule, să tai, să rotunjesc, să pun de la mine, să șterg ceea ce trebuia oricum șters și să aplic o formulă ca în Excel, că altfel m-aș pierde printre virgule, aș zice că: am reușit timp de 30 de ani să fiu eu indiferent de ceea ce mi-a dictat societatea. Am reușit să trăiesc! Și da, ăsta e mare lucru pentru jungla în care trăim. Care e soluția mea? Greu e doar ceea ce nu are un început! Groaznic e să te pierzi pe tine, doar ca să fii cum îți spun ceilalți.
Iar azi când scriu rândurile astea aștept cu nerăbdare să trăiesc intens, să fiu eu, să nu uit de mine, să fac doar ceea ce iubesc și să iubesc să dau mai departe din bucuria pe care o am atunci când îmi reușește ceva.
Vorbește cu tine!
Sunt sigur că rândurile astea vor ajunge să te facă să înțelegi că nu trebuie să aștepți vârsta potrivită pentru a trăi sau pentru a fi tu. Faza cu trăitul nu are o normă. Timpul e doar un instrument de măsură. Ziua de luni poate fi la fel de mișto ca cea de vineri. Nu există limite pentru ceea ce poți face! P-asta noteaz-o undeva: În viață singura luptă pe care o duci e cu tine. Doar cu tine!
Fă pace cu tine și bucură-te de viața ta indiferent de vârsta pe care o ai.
P.S. Cartea cu “Tot ce-am trăit până la 30 de ani” e în lucru, așa că reveniți mai des pe aici, ca să vă pot ține la curent.