Încă îmi aduc aminte de iarna lui 2012, atunci când am stat într-o staţie pe numele ei Crivina, din cauza ninsorilor abundente, vreme de 6 ore. Am multe experienţe neplăcute cu CFR-ul, dar, parcă, pentru perioada estivală se pot adăuga ceva cuvinte de laudă. Cu trolerul după mine, cu drag de vacanţă şi fără prea mulţi prieteni cu maşină care să meargă în aceeaşi direcţie, am înţeles că cea mai bună variantă ca să ajung la mare e trenul. Cât face trenul până la mare? Depinde de cum calculezi lucrurile. De trenurile cu care circuli şi de norocul pe care n-ai cum să-l controlezi. În cazul meu, am plecat din Ploieşti către Bucureşti, cu un tren Regio. Pentru necunoscători, e vorba de vechiul personalul cu etaj şi colorat în albatru şi alb. Am făcut o oră până-n Capitală. Nu, nu m-a deranjat drumul, dar nici prea bine nu mi-a făcut aşteptarea, mai ales că trebuia să fie totul pe ceas, nu cumva să pierd cursa Bucureşti – Constanţa.
Cât face trenul din Bucureşti până la mare în Constanţa?
Dacă nu experimentam treaba asta, credeam că e vorba de o glumă proastă şi că ar fi bine ca toate articolele de pe internet care „vestesc” miracolul, să-şi dea „demisia”. În mai puţin de două ore, cu aproximativ 160 km/oră, am ajuns în oraşul lui Mazăre, pe litoralul românesc, foarte aproape de Mamaia. Preţul unui bilet până la mare costă 62 de lei, dacă pleci din Bucureşti. Îmi pare o sumă rezonabilă, iar condiţiile sunt ireproşabile. Există vagoane pentru ambele tabere (clasa I şi clasa a II-a), iar recele nu întârzie să apară, pentru a suprima căldura din toiul verii.
La câteva minute după ce a pornit trenul către Constanţa, am activat aplicaţia de localizare şi monitorizare prin GPS, Speedometer, care permite funcţionalităţi inteligente fără conexiune la internet. În felul acesta am putut să aflu statistici în timp real despre coordonatele geografice, viteza de deplasare, viteza medie de deplasare şi viteza maximă de deplasare cu ajutorul informaţiilor primite de la reţeaua de GPS. Nu-i rea invenţia asta, dar consumă mult din bateria telefonului. M-am potrivit bine în tren şi am poziţionat telefonul, aproape de geam, lipit de aerul condiţionat, ca să mai potolesc căldura dispozitivului mobil. Aplicaţia în varianta fără plată, beneficiază de salvarea călătoriei, pentru a putea accesa în orice moment detalii importante şi pentru ceilalţi participanţi la traficul feroviar în acest caz. Poza este realizată la frânarea trenului ajuns în gara din Constanţa. Trenul a avut o singură oprire, de aproximativ un minut, în gara Feteşti.
Concluzia este pozitivă. Se poate! Trenurile astea aleargă pe placul celor grăbiţi să ajungă la destinaţie. Totuşi, când oare vor merge cu viteze mari toate trenurile din România?