Nu, supărarea nu a trecut, nici dacă am aşteptat câteva zile, numărate pe degete, să fie vreo trei-patru, ca să mă afirm altfel decât un frustrat fără logică. Toată agitaţia asta cu trend de Mamaia, e parcă o râie, un soi de boală comercială, o veşnică amorţire a minţilor luminate şi o ţigăneală la drumul mare, mai ales după lăsarea nopţii.
Am prins super cazare la mare în Mamaia şi sunt mândru de felul în care mi-am ales camera direct de pe internet, fie ea şi la zece metri de plajă (marea a fost suficient de zgomotoasă, în fiecare noapte). Micul dejun? Groaznic!O sărăcie lucie! Bani aruncaţi degeaba! Dar la mare nu mergi să te-ngraşi şi nici să ai pretenţii, nu? Mergi să prinzi ţânţarii din zbor şi să te rogi ca nota de plată să aibă un zero în minus. Unde nu funcţionează cardul, e musai să te dai cu capul de pereţi sau să le spui oamenilor cu srl în spate, că speli farfuriile până târziu în dimineaţă. Şpaga e compusă din bacşiş, plus zâmbete de început fără semne de ironie (s-au şmecherit ospătarii fără experienţă!), altfel, saliva unora ar putea ajunge în farfuria ta, iar de foame s-ar putea să existe impresia existenţei unui master chef în toată povestea asta. Hai că nu sunt rău! Gafele continuă! Nu ştiu dacă lampioanele sunt cele care provoacă incendiile de pe litoral, dar sigur, undeva, în mijlocul unei discuţii, am auzit despre inconştienţa cu care unii, purtaţi de briza iubirii, lansează drăcoveniile astea romantice, aproape de umbrelele de soare construite din paie – a se înţelege în simplitatea legilor fizicii că unele lucruri ard mai repede decât ne-am închipui. În multe din cazuri, transmisiunile live de pe tv sunt mult mai seci în realitate, iar manelele urlă cu putere, acompaniate de felinele ce dansează lasciv pe câte-un cub, bătute de-un soare cu nori, cu stropi de ploaie şi cu mulţimea îngrămădită s-o vadă pe Teo şi a ei emisiunea „Plaja lui Teo”. S-au mai schimbat lucrurile între timp sau maneliştii au prins curaj şi pe posturile astea mai decente, turceşti în cazul de faţă? În caz de pleacă soarele de tot, merită să priveşti către vedeta zilei, dar nu prea de aproape, că te întâmpină forţele de ordine, mai rău ca pe un puşcăriaş, c-aşa-au văzut în filmele americane. Dacă artistul e pregătit de-o cântare, aşteaptă-te la PLAYBACK!
De-o escapadă pe jos de-ai chef, să fie prin ţări străine, că Mamaia e plină de fiţe, fără maniere şi cu lovituri sub centură în caz de urgenţă. Am să urăsc cel puţin încă o viaţă, trenuleţul din Mamaia. 4 lei nu merită, iar lenea nu-şi are locul. 4 lei pentru câteva sute de metri? În cazul în care e şi Mazăre prin preajmă, un drag instant de telefon ţi s-ar putea face. E tare fain să vezi puhoi de oameni ce se perindă, cu drag pentru vedetă, cu drag pentru primar, cu drag de-o poză sortită facebook-ului în frunte cu veselul înhămat la caravana estivală. E pe val prostia! M-am simţit dominat de toate caracteristicile pe care le poate avea litoralul, cu arsenalul de comportamente ce-ar trebui ţinute doar la grădina zoologică. Seminţe băieţii? Hai să-ţi ghicească baba-n palmă! Eu zic că trebuie să-mi iau un bici de ocazie …
Datele mobile sunt sfinte în vacanţă. N-am plecat departe, dar am simţit că nu e panică atunci când un spot Wi-Fi nu e prin zonă sau e parolat şi se accesează doar contra cost. În vacanţă e minunant fără conexiune la internet, dar e imposibil să crezi că se poate fără. Nu-i vorba de veşnica notificare, cât e vorba de mail-urile ce se vor citite instant. De pe şezlong, umbra şi confortul sunt la ele acasă. C-o felie de pepene şi fără pizza vândută pe motiv de foame la „super” preţ, am ascult muzica plătită de pe Zonga şi m-am lăfăit în nimic. Am avut nevoie şi de acest nimic, dar l-am avut pentru puţină vreme. Se vinde în prostie! Se vinde orice! Porumb, nămol benefic omului cu frică de bolile timpului, ziare, reviste, cafea, bilete la spectacole şi croaziere de lux în iolă, pentru doar zece minute. Nu-ţi lua bere, nu-i plăcere. „Noi te plimbăm cu iola ca să vezi telegondola”? Am râs şi-am vrut să le zic vreo două … la cald, că rece era apa mării. Telegondola, după ce ca e are pretul piperat de 20 de ron pe cursă, se vede de oriunde. E de înţeles, niciun nimic bun nu ţine o veşnicie! Cum e vremea la mare? Nici acum nu-mi dau seama cine minte cu adevărat şi cine foloseşte informaţii complet eronate.
Cluburile sunt crema unor impresii bătute la propiu de vânt. Băutura e scumpă, muzică e nimerită pe jumătate, iar „ofertele” sunt cu celulită. Ce? Sunt prea critic? Nu, serios acum! Unde’s standardele de altă dată? Unde sunt domnişoarele care se puteau lăuda cu felurite forme, naturale şi cu vergeturi doar în dicţionar? Au plecat sau trebuie să-mi pun eu ochelari? Ar mai exista varianta unui Costineşti al dezmăţului şi tranziţia pisicoasă a hormonilor feminini.
Despre mâncare, doar la balansoar să nu-ncerci, şi nici pe la mama să nu treci, prin shaormerie să fugi cel mult o dată, iar de fierbe de-o partidă cu prea multa dragoste, mergi până în înaltul cerului, pe bloc, la vreo super terasă, ca să merite meniul şi peisajul. În caz că nu înţelegeţi aluziile, cu siguranţă, la faţa locului, veţi putea descripta aceste mesaje, uneori prea pe faţă. Eu zic să vă schimbati destinaţia!
Gândăceii ciupitori din apa mării, meduzele uşor prea mari pentru frica mea de cele nevăzute ale adâncurilor, precum şi tampoanele ajunse în mâna copiilor pe post de jucărie ocazională, m-au făcut să cred că sunt într-o puternică ghenă de gunoi, cu extindere până în Năvodari . Bine, acum nu înseamnă că vedem cu toţii astfel de lucruri, dar eu garantez că cele scrise aici nu sunt sub formă de pamflet şi etalează o experienţă concretă, complet subiectivă.
P.S. Pe final, laud pavajul nou pus prin staţiune, marcajele pentru pietoni, biciclişti şi maşini, pasarela care conduce către Satul de Vacanţă, parcările de ambele părţi şi salvamarii prezenţi la datorie, chiar dacă le urlă What’s App-ul. Nu e vina nimănui că vin prea mulţi turişti în Mamaia, nu?