Câţi dintre cei care mi-aţi spus “Hristos a înviat!”, credeţi în Dumnezeu?

E vorba de o întrebare simplă care-mi bântuie mintea, acum, imediat după masa de Paşte, după ce am citit sute de mesaje primite pe telefon şi pe Facebook. N-am nimic cu Dumnezeu şi cu siguranţă undeva, dincolo de ceruri, cineva stă la “pândă” şi are grijă să intervină în caz că ni se face rău. Iepuraşul, acest comercial neîngrijit de societate, îşi face loc printre “străinii” de noi şi bate la funduleţul gol, orice urmă de respect faţă de credinţa de care ne-aducem aminte când ne e rău sau de la prea multă publicitate vânată din zbor.

S-ar putea ca unii să considere blasfemie orice cuvânt scris pe internet şi să creadă prea tare în simboluri care nu conduc decât către trecut.lumina invierii “Crede şi nu cerceta”, din răsfoirile mele, nu se află prin Sfânta Scriptură, dar, un sondaj la nivel naţional, ar arăta (zic eu!) naivitatea cu care unii oameni cred că aceste cuvinte au fost rostite de către Iisus. Sunt multe reguli nescrise, iar orice încălcare a zicerilor băbeşti, poate aduce repercusiuni inimaginabile. Să fie mulţimea vinovată (puterea colectivă) sau încă se mai fac farmece la colţ de stradă?

N-aş zice c-am evoluat! Nici măcar Osho n-a cuvântat suficient cât să mintă frumos distrugă răutatea împământenită. Doar cinematografia a manipulat subtil orice urmă de inocenţă şi a pregătit, discipoli, supuşi, dar şi războinici gata să atace roboţii trimişi de Diavol cu nachos şi cola la ofertă.

Filmul Noah (Noe), a picat la ţanc, fix în post, înainte de vreo catastrofă religioasă. Ce-ar fi societatea fară religie? O societatea creativă, dar greu de stăpânit. Imaginea lui Noe, cel care ascultă de Dumnezeu, fără să-şi pună raţiunea pe primul loc, poate fi un mesaj uşor de digerat chiar şi de ultimul piţiponc de pe lumea asta. Dumnezeu e bun până la un punct!

Sacrificiul şi păcatul sunt două elemente ce se potrivesc în broasca Bisericii. Nu ştiu ce se află în altar, dar ştiu că în pronaos zac bârfele proaste şi ce nu apucă oamenii să citească pe Facebook. De-ar ştii babele cât m-au sâcâit pe creier la fiecare slujbă de Duminică …

Au trecut vremurile în care aparatele electronice erau prea scumpe pentru a fi comerciale, la îndemâna oricui. A fost lumină şi pe internet! Dumnezeu a apărut în imagini, iar popii au făcut parte dintr-un #selfie de toată frumuseţea. Generaţiile cu telefon inteligent îşi folosesc anumite instrumente pentru a genera o nouă structură religioasă – cea fără fundament. Nu vreau s-ascult predica vreunui tânăr, fixat pe vreo idee, care-a descoperit iluminare, decât c-un bec alimentat la 220V. E linişte în Paradis, mai puţin prin spitalele unde consumul excesiv a adus un nou val de indivizi îndrăgostiţi de frigider, mai mult decât de viaţă!

Întrebarea rămâne aceeaşi: Câţi dintre cei care mi-aţi spus “Hritos a înviat”, credeţi în Dumnezeu? Sunt convins de faptul că efectul de turmă e puternic, dar mă bazez pe faptul că dincolo de limitările noastre, se ascunde o traistă plină cu de toate, o shaorma revelatoare, bogată-n altfel de idei. Ceva benefic pentru viitorul pe care mulţi nici n-apucă să-l mai proiecteze. Muncă, consum şi prea puţine idei – o formulă pe care o recunoaştem, dar încă n-o conştientizăm.

Am fost educat prin biserici, am cântat cu şi despre Dumnezeu, am simţit mereu o fericire, dar, egoismul mintea şi sufletul m-au făcut să cred că totul vine din mine şi din ceilalţi oameni. Unii o numesc psihologie, eu o numesc normalitate!

Foto: Ştirile PRO TV

comments

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer