După succesul “marilor” reduceri pe care magazinele, atât offline cât şi online, le-au acordat în zilele magice, împrumutate de pe la americani, românul s-a trezit la realitate şi a constatat că buzunarele sunt goale. Vin sărbătorile de iarnă. Trei momente importante şi puternic tradiţionaliste produc un ospăţ care nu pică din cer pe gratis. Băncile au început să ofere tot felul de carduri de credit care prezintă o sumă de bani uşor de utilizat pentru achiziţionarea produselor alimentare, dar şi pentru tehnologia cea de toate zilele. Creditele sunt bune, mai ales dacă românul e responsabil şi nu întârzie în a respecta perioada de graţie şi clauzele contractuale. O femeie, cam pe la 50 de ani, şi-a făcut un credit prin Cetelem.
Suma acordată? 5000 de ron pentru o perioadă de 48 de luni! Ce şi-a cumpărat? Un televizor! Mai exact, un super LED TV, cu tot felul de opţiuni şi cu 3D la purtător, pentru o experienţă unică (smart, tanti asta!). Rata? Undeva la 200 şi ceva de ron! Exemplu expus în această postare nu este pur întâmplător, ci are o bază reală, de care îmi e teamă. Efectul de turmă determină individul, sărac atât pe interior cât si pe exterior, să pună de-un credit, ca să nu piardă vremurile. Femeia, avea nişte blugi aproape rupţi, dar nu de trend, ci de timp, haina era cumpărată parcă din BALIF (un obor cu acoperiş), iar dinţii îi erau lipsă, la propriu. Să fi devenit tehnologia mai importantă decât propria persoană? Viitoarea pensionară era fericită că-şi cară uriaşul televizor cu rezoluţie Full HD sau poate chiar 4K. Sper să fie abonată la un pachet de servicii prin cablu cu televiziune digitală şi opţiune de HD. Nu ar strica şi-un laptop conectat la tv printr-o mufă HDMI, care să satisfacă pretenţiile pentru care 48 de luni va trebui să achite o rată lunară, deloc neglijabilă. Lunile de iarnă, precum şi cele de vară, prezintă costuri suplimentare! Creditele Cetelem au “bonusuri” pentru cei care mor, intră în şomaj sau capătă un handicap psihic sau motor, în timp ce, muncitorii de rând vor cotiza până la finalul contractului, suma stabilită de comun acord între “bancă” şi client, chiar dacă valoarea comisionului total poate fi mai mare decât preţul achiziţiilor. Distracţia asigurată azi de către nişte foi semnate, costă mai mult decât am crede. Maica-mea spune că mai bine am sta în banca noastră şi am munci mai mult, fără să visăm la cai verzi pe pereţi. Poate un popor să reziste tentaţiei? Doar dacă educaţia financiară ar fi la îndemână oricui!
Responsabilitatea financiară este o atitudine prosperă pentru viitorul României. Cetăţenii care rămân datori, prezintă un handicap social permanent şi pot avea un deficit de integrare în anumite comunităţi. Exemplu idiot, dar uşor de pus în practică:”Nu ţi-ai achitat creditul? Nu primesti apă caldă!”. Românul nu mai bagă nimic la saltea pentru zilele negre, ci se înhaită în şopingul ce-şi are repercusiunile dezastruoase – frigiderul face striptis. Responsabilitatea e uşor de ţinut în frâu! Ai produs un leu? Consumul nu trebuie să depăşească leul câştigat! Teoria e bună, dar practica a produs panică şi aglomeraţie. În 5 minute, Black Friday-ul românesc a vândut ce avea mai bun, iar acum începe conştientizarea!
Sfat de urgenţă? Datoriile pe primul loc! Altfel? Telefonul va suna …
sursă foto: lukelimblog