Aţi fost mulţi cei care mi-aţi urat toate cele bune şi mulţi ani sănătoşi înainte. Ieri, am fost centralist cu normă întreagă, plus ore suplimentare. Deşi l-am încărcat, a cedat, asta de la prea multe conversaţii cu cei care şi-au adus aminte că e ziua mea. Facebook-ul e mare lucru în viaţa asta online! Pe lângă sutele de mesaje postate direct pe dragul perete virtual, în privat au rulat mesaje nenumărate, unele venite din partea prietenilor cu care nu mai discutasem de ani de zile. Am trăit, parcă ceva prea mult în online, deşi n-am neglijat offline-ul. Chiar şi la această oră se trezesc întârziaţii, redactând ceva mai multe cuvinte, pentru a-şi scuza „uitarea”. (zâmbesc!)
Tind să-mi dezamăgesc şi de această dată nutriţioniştii şi să le spun că ieri s-a lăsat cu multă pizza, cu carne la grătar, vinuri alese şi prăjituri cât pentru tot anul. Am fost acuzat de faptul că sunt o ispită şi că trebuia să aducă haleală de post, dar, pentru că lucrurile minunate se întâmplă pe 23 februarie, zic că n-am de ce să-mi fac griji. Doar a fost ziua mea, nu?
Nu vă promit nimic, vouă, celor care mi-aţi scris ieri, dar ţin să vă mulţumesc pentru timpul pe care mi l-aţi dedicat, tocmai, pentru a puncta un moment din viaţa mea. Mi-aţi făcut cel mai frumos cadou! Cred că peste ani, paharele se vor cioni mai rapid în online, mai ales de când prieteni de-ai mei, şi nu puţini la număr, s-au stabilit în străinătate. Să mă duc după ei? Poate în vizită!
La final vă urez toate cele bune şi vă garantez că am citit fiecare mesaj de pe Facebook şi fiecare sms, chiar şi de pe numărul vechi. Vă mulţumesc!
P.S. Îţi mulţumesc, iubita mea, pentru spam-ul romantic de ieri! 🙂