Un stand up comedy primeşte nota zece atunci când forţează nota şi reuşeşte să smulgă zâmbetele umbrite de cardurile golite. În intimitate mă dezvolt după cum mă lasă vremea, iar ţopăiala e şchiopătată. Un nene mi-a zis că e în stare să oprească timpul în loc, dar noi suntem prea grăbiţi să mai observăm ce se intâmplă dincolo de fereastra virtuală în care ne dezvoltam personalitatea şi trântim pe masă vise nepermise (acele fantasme, porcării idioate pe care le credem reale şi care ne-ar schimba fericirea într-una mai bună). Manifest în perioada asta o secvenţă umezită de ploaia de afară şi nu mă poate bucura o cafea amară, chiar dacă e recomandată. Stresul poate veni şi de la auzul unei sirene, iar bormaşina vecinului îmi irită şi ultimul gând neafumat de prostia cotidiană. N-am unde să mă ascund în vremurile astea, iar monitorizarea se face în mod voit, prin traversarea unor idei din mediul cognitiv, în cel virtual – pe peretele Facebook-ului.
Unde Google-ul domneşte, o fericire robotică îmi rupe ceva lacrimi şi îmi lasă obezitatea în faţa ochilor, cât să mai cumpăr un hotdog de la IKEA. Devin anorexic şi caut cu disperare mâncare sănătoasă, după care, de la chiuveta plină de luciu datorat detergenţilor, servesc paharul umplut cu lichid calcaros. Perspectiva majorităţii e o febră continuă, iar mersul pe jos e o disimulare a regilor fără tron. Băi, dar nu se poate! Am uitat de ţopăit, de magie şi de ceea ce rădăcinile au promis că va ieşi din ţărână. Să cred în Valentine’s Day-ul posomorât sau să mă bucur de iubirea de care am parte in fiecare clipă. Regulile nescrise sunt tot mai uşor de încălcat şi curge un râu de răutate prin ochii celor însetaţi de a câştiga pe umerii unor sărăntoci naivi înscrişi în partide şi MLM-uri. O scorbură sau o carapace m-ar apăra de intemperi. Sunt venit de niciunde şi mă duc, la fel ca şi turma, într-o cameră albă şi plină de creativitate simulată. S-a depăşit conceptul de matrix şi s-a ajuns la lumi paralele, la dualitate şi la felurite moduri de a călca peste cei nevinovaţi, la figurat. „Te iubesc” şi -a pierdut din valoare, iar istoria e singura care ne arată că nu swing-ul ne defineşte. Ce arată televizorul este doar o proastă perspectivă! Cameramanii sunt nişte obosiţi ce muncesc de gura vreunui mogul, iar ştirile de la ora 5 par să reprezinte adevărul unui popor. Total eronat!
Afară încă plouă şi am sentimentul unui moment plin de romantism. Ea e lângă mine şi trage cu ochiul la ceea ce scriu de zor, fară să ştie cât va avea de corectat (mulţumesc!). E prea devreme pentru un pahar cu vin, dar o sărutare poate sosi în fiecare dulce moment.
Iubirea e o terapie in doi!