În toată libertatea pe care facebook-ul o pune la dispoziţia utilizatorilor, pentru poza de profil ar trebui să existe mai multe condiţii de respectat în mod obligatoriu. Sunt sătul să văd specimene la poza de profil, mutre „decente”, câini, pisici şi poze de grup. Poza de profil nu e o chestie de fun sau la mişto. Pentru cei care-şi caută prietenii din copilărie pe facebook, poza de profil reprezintă o specialitate a casei, un indiciu esenţial. Este de înţeles că unii nu ştiu să-şi seteze o poză care să-i reprezinte, dar mă obişnuiesc cu cei care, după primul „avertisment” lansat în mediul privat, au parte de o iluminare măsurată-n biţi. Devine o chestie frustrantă atunci când navighezi dintr-un profil în altul şi nu eşti capabil, din prea multe motive, să-ţi dai seama al cui e profilul de facebook. E vorba de un bărbat sau de o femeie? E un travestit fără inhibiţii? Nu cred că e vorba de un manifest singular. Nu sunt doar eu în această poziţie, ci e un fenomen ce se implică în enervarea creierului atacat de news feed. De ce să nu-ţi setezi o poză cu tine la profilul de facebook? Măcar poza din buletin! Măcar un selfie păstruns de softurile specializate în procesarea imaginilor.
Reţeaua asta de socializare trebuie să devină o parte din viaţa celor care tratează lucrurile cu seriozitate. Când un prieten devine suficient de idiot şi-ţi creează zeci de profile ca să-ţi facă-n ciudă, poza de profil poate deveni salvatoare, cel puţin pentru cei care sunt atenţi la detalii. Mai nou, există opţiunea prin care profilele de facebook importante pot fi verificate şi marcate/semnalizate special pentru a ajuta „fanii” să deosebească un fake de realul individ din spatele tastaturii. Să-mi fie scuzată problema pe care o abordez, dar şi pe internet avem nevoie de educaţie, de politeţiuri şi de siguranţă.
Mă amuză profilele de facebook gen „Costel şi Maria”, unde marile iubiri îşi etalează activitatea, iar la poza de profil îşi pun mâncarea preferată sau un citat motivaţional. Îmi e lene să gândesc prea tare la ora asta pentru cei care-şi petrec copilăria şi la vârsta a două, locuiesc cu părinţii la 30 de ani din comoditate şi rup ţigările-n două, deşi au rate în bănci. Distracţia continuă până la întâlnirea cu viitorul angajator, pretenţios din fire, care te obligă să-ţi dezactivezi contul de facebook sau să-ţi schimbi poza de profil, aia penibilă, cu vergeturile la vedere sau cu vecina în plan secund, dar cu lenjeria la vedere.
În fond, omul poate să-şi seteze ce poză doreşte, să se scobească-n nas şi să se lase purtat de prostia cu care începem să ne obişnuim. Sau (…) Zuckerberg, pune mâna şi fă ceva sau migrăm către Google+.