Necesităţile fiziologice pe care angajaţii RATP le prezintă în timpul muncii pot “suferi” o scuză în acest context, însă managementul serviciilor oferite de către RATP reprezintă o problemă delicată ce se raportează strict la fiecare călător nemulţumit. Tanti de la bilete părăseşte “locul de muncă” pentru circa 15 minute, vreme în care lasă în geam un mesaj sec, dar cu impact asupra călătorilor – “SUNT LA TOALETĂ“.
Femeia din poveste nu-şi poate programa vezica după cum vor “inteligenţii”, aşadar, în lipsa ei, comunicarea pietonală devine una acidă, iar cuvintele, extrase parcă dintr-un limbaj convenţional venit tocmai din incultura promovată în “serile lui Capatos”, lansează o temă scurtă de discuţie cu rezultate radicale pentru frigiderul doamnei din poveste. 
În timp ce pensionarii au gratuitate, o călatorie cu RATP-ul costă 1,6 RON, iar abonamentul lunar pe un singur traseu aduce în atenţie suma de 52 de RON.
Dacă mai pun la socoteală şi zvonurile unei majorări în ceea ce priveşte tarifele la abonamentele RATP, pot spune că Bucureştiul devine o locaţie ieftină şi utilă (să învăţăm de la cei mai mari, nu?). Partea proastă din povestea cu angajata deranjată la stomac, îmi vine în minte stupida întrebare “tu cât timp stai la toaletă?”, porneşte de la trecerea neregulamentară, în ideea de a ajunge mai repede în carcasa din metal! Femeia, din comoditate excesivă sau în necunoştinţă de cauză, mă gândesc că poate a uitat că există un pasaj pietonal pentru evitarea unor accidente de proporţii, a ales calea cea uşoară – a stat timp de 3 minute pe marginea carosabilului, aşteptând momentul cel bun pentru o alergare uşoară în bătaia vântului! Am înţeles că munca “la birou” aduce sedentarismului în discuţie, dar pentru mişcări de acest fel avem pistă de alergare la Sala Sporturilor! Eheee, ce ploieşteni norocoşi suntem! Ne-a făcut mama sportivi de performanţă în blugii regretatului Adrian Păunescu! Din câte se poate observa şi în imaginea captată cu telefonul inteligent achiziţionat în rate subtile, pe 2 ani, femeia şi-o face cu mâna sa, chiar dacă riscă să moară călcată de vreo măşină în timpul muncii (nu exagerez, traficul chiar există, iar nebunii sunt greu de apreciat în modul “ochiometric”). Accidentele la locul de muncă nu sunt trecute cu vederea, iar toaleta, în acest caz, trebuie mutată mai aproape! Pentru cei ataşaţi de colacul rece al băilor comunale, o alimentaţie sănătoasă ar putea intra în discuţie. Pentru doritorii de texte, se poate împrumuta acest aspect fără prescripţie medicală: ” La două laxative luate pe burta plină, se eliberează un concert de operetă cu pauze de respiro.”
Cum se poate rezolva problema “RATP e la toaletă”?
Tanti să se ducă liniştită la toaleta publică inexistentă, iar călătorul să abordeze automatele de bilete! A nu se abuza în această direcţie (cu toţii trebuie să mâncăm o pâine)! Astfel de automate îşi au locul doar în anumite zone ale Ploieştiului, acolo unde pot interveni conflicte rapide între călătorii nemulţumiţi şi angajata de la toneta de bilete. Investiţiile pot fi amortizate rapid, mai ales dacă pensionarii dependenţi de transportul RATP vor plăti lunar o sumă modică.
Am observat că e nevoie de oameni care să scrie despre aceste evenimente neplăcute pentru a se lua măsurile necesare! Harta traseelor RATP este rezultatul unei sesizări de succes venită din partea proiectului (intrat în paragină)”Îmi e ruşine”.
P.S. În timp ce Ploieştiul va fi un adevărat şantier în următorii 3 ani, RATP-ul va pătrunde cu greu în anumite zone, folosindu-se de vechiturile zgomotoase şi inconfortabile.