Pentru lipsa de chef sau de punctualitate, mulţi sunt cei care au început să dea vina pe norii care acoperă soarele. Ştirile care grăiesc informaţii despre depresiile pe care le cauzează norii gri pe termen lung, au un sâmbure de adevăr. Totuşi, parcă prea s-au calibrat oamenii după ce spun unii, mai mult din lipsă de noutate, decât din pur profesionalism. Până când vine noul preşedinte la Cotroceni, eu cred că mulţi sunt intr-o stare latentă, în care se consumă nimicul, dar se achită la final de lună. Meteosensibilitatea nu e o abilitatea în cazul de faţă, ci un fel de durere interioară ce se citeşte pe feţele multor cetăţeni din drumul meu, cu sau fără iz politic pentru distincţie.
Poate că doar becul de 100 W mai face faţă, mimând fericirea. În caz de exagerare dorită, se poate da drumul la instalaţia din brad şi pe timp de zi. În fine, cui îi mai pasă de soare? Cine îl mai priveşte? Până şi artiştii îşi găsesc muza într-un ecran. Suntem prinşi la mijloc, într-o îmbulzeală care ne face să fim tot mai ameţiţi. Ne aflăm într-un punct critic din care doar un răsărit de soare ne poate salva. În caz de excelenţă negativă, dăm shut down până la noi date, pozitive, de revenire în forţă. Că doar nu s-a pitit soarele de tot!
Să vă zic ce simt eu? O lene acută pe care n-o pot stăpâni, indiferent ce-aş încerca sa fac. Curios este felul în care se interpretează zilele astea, orice zâmbet, fie el şi tâmp, dar apărut la orizont. Mai în glumă, mai în serios, am tot auzit expresii, gen: “Ce fumezi, frate? Vreau şi eu!” sau “Tu iei altfel de ciuperci? Nu înţeleg, de unde ai atâta energie?”. Am ajuns să cred că oricât de trist ar fi ambalajul, dincolo de ceea ce percepem la doi ochi distanţă, se ascunde idealul, obiectivul pe care mulţi nici nu şi-l proiectează. Aşadar, avem probleme mult mai mari. Soarele e acolo, pe cer, dar îi ţine de urât un nor gri şi detestat de mulţime. Şi nu, nu e camuflaj pentru extratereştri, e doar o parte a lumii pe care natura a asamblat-o după pofta vremurilor. Să ne gândim mai des la adevăratele problemele şi să le rezolvăm. Exemple: De unde bani? De unde timp? Răspuns stradal: Cică e suficient să strigi!
Voi dormiţi bine noapte? Eu da, mai ales dacă nu’s petreceri pe sus, pe la vecini! Voi mâncaţi bine? Sper că nu cârnaţi! Nu încă! Vă spun că inamicul numărul unu are legătură cu secreţiile din creierul nostru care sunt într-o continuă schimbare din lipsa unei cantităţi suficiente de lumină naturală. Acum, s-ar putea ca unii să-şi bage neoane-n ochi şi ochelari de vedere după o scurtă senzaţie! Nu, nu merge aşa!
P.S. Cei mai visători ploieşteni au afirmat că soarele şi-a făcut apariţia pe ziua de astăzi.