Îmi dictează detalii picante, de luni până vineri, de fel, în urechea stângă. Posibil ca unii să creadă că am un prieten imaginar ce-mi zbiară de zor în creier, ba chiar să fiu direcţionat către un tratament medicamentos îndelungat însoţit de odihnă prelungită.
Nu posed informaţii cum că aş face parte din sfera anormalului sau paranormalului. Când îmi scapă ceva, urechea stângă se umple de informaţii ce pot fi inşirate de mine, în direct. Totul capătă o uşoară influenţă, dar nu-mi pare rău, atâta timp cât mesajul poate fi modelat de mine şi „redactat” cu o amprentă personală.
Sunt parte dintr-un produs final ce se adresează tinerilor cu muşchi la creier. Sunt excepţia ce spune că am luat-o razna şi că e nevoie de ceva care să ne aducă aminte de adevăratele valori, nu de idioata presă comercială ce afişează plastic şi atât.
Îţi mulţumesc, prieten drag din urechea stângă!
P.S. După Crăciun, băgam o shaorma?