E petrecere in România de 1 Decembrie! Steagul României este regăsit la fiecare colţ de stradă, iar candidaţii îşi fac şi ei loc prin mulţimea de petrecăreţi pentru a mai prinde căteva voturi. Americănismele suferă o puternică respingere, cel puţin până mâine. Tradiţia îşi face loc in inimile celor care nu conosc istoria, dar simt miros de carne în centrul oraşului.
Ce sărbătorim de 1 Decembrie? Poate că întrebarea este deja făra termen de valabilitate, ieşită din sfera de interes şi propagată în altă construcţie decât cea dorită de către cartea de istorie. Pro TV-ul bagă „mare” şi rupe audienţele încă de la prima oră. Unirea nu mai este decât un trecut glorios, iar priveliştea poate să adune mulţimi doar de faţadă. Să fie românul atât de fals? Nu e fals, ci se minte cu zâmbetul pe buze. Ziua asta îl face să uite de datorii şi speră să mai prindă o reducere înainte de tăierea porcului. Patriotismul nu se leagă de adevăratele valori, ci doar de niste culori. Imnul României e mai greu de reţinut decât o manea, iar Andrei Mureşeanu e cel mult o stradă în mintea călătorilor zilnici.
În Ploieşti e miros de mâncare, iar postul cred că nu-si are loc în ecuaţie. Calendarul crestin-ortodox român ar trebui să sufere anumite intervenţii şi să se pună dezlegare la „shaorma cu de toate” pentru data de 1 Decembrie. După ce de Sf. Andrei beţiile au fost în floare, iar muzica a lăsat pensionarii făra „semnal”, iată că distracţia continuă şi nimeni nu poate să zică nimic. Dacă urlă muzica, târziu în noapte si sun la poliţie, o să mi se spună că sunt deplasat şi ca nu mă bucur de Ziua României. Parfum de Ploieşti afumat şi peşte ce se vinde ca pâinea caldă încălzită la cuptorul cu microunde.
România e o ţară frumoasă şi plină de resurse. Cei pe care punem ştampila s-ar putea să ne facă străini de origini (sau nu?). La mulţi ani mie şi tuturor celor care se simt români!