Stima de sine nu se găseşte de cumpărat pe vreun site trăznit şi nici nu se poate preda prin şcoli, in câteva momente numite ore de dirigenţie. Stima de sine e un instrument sensibil, dar care îl ajută pe individ să evolueze din toate punctele de vedere. În România, stima de sine e la colţ, prin debara sau aruncată la gunoi! Respectul reciproc e pe ducă, iar ceaţa de afară mă face să afirm tot mai multe cuvinte negativ accesorizate, desprinse parcă, din vocea unui depresiv.
Regulile există, dar stima de sine se hrăneşte cu victorii nedrepte, fraternizând prostia cu media şi dând like la orice mizerie cu titlu sugestiv. În oglindă, stima de sine se poate antrena eficient (fără muşchi sau pătrăţele), nefiind influenţată de un grup incompatibil din punct de vedere social! Problema e că în oglindă se zăreşte aifonul, iar momentul se imortalizează pentru a fi expus pe reţelele de socializare – locul unde fiecare părere contează. Peretele online a ajuns să fie mijloc de influenţă pentru publicul larg, iar discriminările curg gârlă, punând în pericol poveştile nefondate – momentul ăla în care nu ştii cine eşti şi laşi zodiacul să decidă pentru tine! Cunoaşterea de sine a ajuns să fie neglijată, tehnologia câştigând puncte bonus! A devenit mai important să ai bani, iar inteligenţa poate fi atârnată-n cui, fără drept de apel! Mărul de pe spatele smartphone-ului şi portofelul aglomerat de bancnote valoroase, simbolizează cretinele motive pentru care nişte agarici încep să discute şi să-şi împărtăşească experienţele. Pentru cine nu ştie ce-i ăla un agarici, explicaţiile se regăsesc în dex sau în specimenele ce se simt manipulate de un astfel de context financiar. Da! Banii conduc stima de sine. Când cardul e plin, întreg sistemul uman funcţionează la capacitate maximă, iar cărţile prăfuite din bibliotecă pot lua o pauză până la adânci bătrâneţi, în oftica evoluţiei preconizate! Pentru omul cu frigiderul scos din priză, 2014 reprezintă un şut în fund şi o stimă de sine mucegăită! Aşa stau lucrurile, mai ales pentru cei grăbiţi să ajungă la caşcaval înainte sa muncească.
Cuvintele expuse mai sus trasează o poveste vehiculată în lumea „bună”, care a început să fie prezentă în mai toate domeniile de activitate. Faptul că adevăratele valori se duc de râpă atunci când un idiot mai câştigă o luptă cu ajutorul şpăgilor, e o chestiune ştiută, dar neconştietizată. Politic vorbind, proştii ne conduc vieţile şi ne administrează câştigurile!
Cum se poate scoate stima de sine din debara? Cu grijă! Nu e nevoie de un tipar, ci de consecvenţă într-un cerc restrâns! Gura lumii grăieşte fără creier, ca să treacă timpul! Stima de sine nu are nevoie de un etalon, ci de o claritate în momentele critice – sunt unii care se încred prea tare în anumite momente şi dau greş fără cale de întoarcere. Se joacă pititea în scena asta scrisă, iar cei care pică în gol n-au şanse să izbutească! Potenţialul are nevoie de o partitură pe care să-şi cânte aptitudinile. În caz contrar, se stinge lumina! Hai, curaj, dar nu exagerat!
P.S. E important să ne spunem punctul de vedere, scurt şi la obiect, pe înţelesul tuturor.