Lucrezi cu publicul, dar ai faţă de zombi la locul de muncă?

De când oamenii sunt tot mai munciţi la locul de muncă şi de când cafeaua nu-şi mai face efectul, indiferent de cât de multă ai consuma, chiar şi cu găleata, unii angajaţi/manageri au tendiţa de a se opri în faţa unor cearcăne prelungite, prezentând urme clare de după războiul nemilos din somn. Văd zilnic zeci de moace morbide, contorsionate de noaptea neliniştită şi mă gândesc instant la eficienţa acestora de peste zi. E un chin constant şi pentru mine să pot supravieţui la apariţia unui zombi cu drept la Wi-Fi şi la ceaşca de cafea. S-a ajuns într-o zonă din care nu se poate ieşi decât după ce-mi iau ceva înjurături cu ocazia acestei postări şi ţin să transmit că sunt pus pe critici mari, evident, cu notă constructivă. Dacă nu iese nimic în urma acestui sacrificiu proiectat prin caractere, am s-o zbughesc către un regizor de film. Business, frate!faţă de zombi

Aşadar, pentru cei care sunt “obligaţi” să interacţioneze cu publicul, un zâmbet uşor schiţat este musai, pentru a asigura un minim de succes în zona de comunicare. Cum oare să prindă rost de contract un agent de vâzări, atunci când se află într-o întâlnire de afaceri şi prezintă o moacă plină de spume sau vrea să se scuze cu somnul neplăcut de peste noapte? Ţin să aduc în discuţie şi doamnele de la magazinile de cartier care, deşi sunt conştiente de rarefiata clientelă, continuă să păstreze acea răceală potrivită parcă pentru eliminarea oricărei urme de fidelizare de pe teritoriul vânzărilor.

În zilele în care faţa ta are aspect de zombi, te rog, roagă-te să nu dai nas în nas cu oameni care-au zâmbetul pe buze. Serios! N-are rost să le strici dispoziţia! Mai rău e că prin Capitala, acolo unde-mi mai plimb gândurile cu metroul, dimineţile sunt atât de bizare încât am impresia că sunt într-un vagon al oamenilor bătuţi de soartă, fără vlagă, fără visuri – cu un pas în groapă şi cu poftă de Bacovia. Înţeleg că se munceşte continuu la o viaţă mai bună, dar nu cred că trebuie neglijată starea noastră de spirit. Cum să tinzi către starea de zen când gândurile şi emoţiile tale, completate de faţa ta cu aspect şifonat, n-au carenţă către pozitiv? Schimbă!

Cele care-şi uită şi machiajul acasă (capul, uneori …), se pot gândi serios  la începerea unui serial horror cu acţiune în prime time pe youtube. Sunt sceptic în privinţa unei schimbări pe acest plan, dar ştiu că nu e musai să se facă după cum se doreşte în această scriere. E vineri, iar lumea deja se gândeşte la weekend, grăbindu-se parcă să doarmă şi mai mult (ăsta e doar planul!). În realitatea, vieţile sunt tot mai pline de alcool şi alte combinaţii periculoase. Un triunghi atât de vicios, de parcă ne vrem roboţi sau zombi (sau ambele?), călare pe cantitate, nu pe calitate.

Vrei să fii un manager pe placul angajaţilor? Crezi că eşti deja unul, deşi vii cu faţa-n pământ la locul de muncă, căutând să scurgi şi zeama din zaţul de cafea? Ţin să te dezamăgesc şi să te rog să-ţi cari neuronii către procese ce ţin de atitudine şi control. În cel mai rău caz, acest complex de caracteristici faciale poate crea un efect de turmă către întreaga companie, de unde un client nu poate culege nimic productiv. Şi da, vestimentaţia nu e opţională, ci vine în completarea zâmbetului! Şi uite aşa, într-un mod absolut solubil pentru orice situaţie, fie că e vorba de şef sau de angajat, faţa de zombi n-are ce căuta în piesaj!

Pauză de respiro şi de-o ceaşcă de cafea!

Sursă pentru imaginea cu titlu ilustrativ: deviantart
comments
Share articol: