Fie că ne-am propus monitorizarea copilului care doarme de zor în dormitor în timp ce noi ne bem cafeaua în bucătărie, fie că suntem angajatori şi ne dorim ca afacerea noastră să nu pice în cap de la prea multe pauze de ţigară servite de angajaţii „premium” sau fie că punem gelozia pe primul loc şi supraveghem toate conversaţiile online ale sufletului pereche, monitorizarea se aplică şi în România, mai ales la locul de muncă!
Atunci când păşim într-un mall, suntem număraţi de un soft de mii de euro care aproximează vârsta pe care o avem (marjă de eroare, aproximativ 3%). Atunci când bem o cafea în intimitatea unui restaurant de lux, suntem supravegheaţi de o cameră de filmat. Atunci când stăm în trafic, cineva ne „veghează”. Atunci când facem cumpărături online, cineva ne păstrează un istoric al tranzacţiilor. Atunci când navigăm pe internet, Google şi multe alte site-uri, ne salvează informaţiile personale pentru a ne oferi o experienţă mai bună (publicitate targetată, sugestii rapide şi oferte locale). Monitorizarea se întâmplă, cu sau fără voia noastră! Monitorizarea reprezintă un instrument eficient de control şi colectare a datelor. Ce se întâmplă cu aceste date? Sunt interpretate şi pot aduce repercusiuni negative asupra celor care se evidenţiază într-un mod greşit.
Când îmi pun Ipad-ul la încărcat, am descoperit că e suficient să zic „Hey, Siri!„, iar robotul îmi răspunde. Asta înseamnă că microfonul e deschis tot timpul, iar un soft aşteaptă cheia vocală pentru a interveni. Nu e nimic rău în a ne folosi de tehnologie, mai ales dacă ne face viaţa mai uşoară. Cum nu duc lipsă de prieteni ce se perindă prin zona IT, am cules un zvon tare controversat zilele astea. Cică ar fi unii, d-ăştia inteligenţi peste măsură, care, din dorinţa de control, ar crea servicii mai puţin normale, cu ajutorul datelor colectate. E absolut logic să poţi afla câţe femei şi câţi bărbaţi au intrat pe un anumit site, dar oare e moral ca o aplicaţie să-ţi facă o poză fără ştirea ta, tu fiind probabil pe budă, cu telefonul în mână? Astfel, pentru normalitate, turma trebuie să înveţe programare şi tot ceea ce se află în spatele unui sistem. N-aş vrea să se apeleze la cenzură şi nici la puterea supremă a unor indivizi ce n-au luat bacalaureatul, dar participă la şedinţele susţinute într-o multinaţională, având putere de decizie.
Cum poate fi monitorizat un angajat?
Angajatul, de când intră pe uşa firmei şi până când pleacă, trebuie să conştientizeze că cineva îi urmăreşte fiecare pas, evident, în ideea constructivă de a creste profitul companiei şi de a nu plăti un individ care doarme pe el. Aşadar, mare atenţie la următoarele informaţii ce au legătură cu monitorizarea angajaţilor. Tehnologia a avansat, iar monitorizarea este simplă şi rentabilă – optimizează costurile şi confirmă anumite suspiciuni.
Iată cele mai frecvente modalităţi de monitorizare a angajaţilor şi nu numai!
- monitorizare pc – cu acordul angajatulul, în calculatorul de la muncă se instalează un soft pentru monitorizarea tuturor activităţilor online şi offline, pentru ca firma să poată ţină cont de eficienţa la locul de muncă a angajatilor. Pentru angajator e simplu. Imediat după instalarea programului, angajatul este supravegheat la fiecare mişcare. Dacă angajatorul e plecat la o cafea sau în Dubai, tu n-ai de ce s-o dai în site-uri deocheate sau să te culci pe urechea că poţi pleca mai devreme de la birou. Compania poate afla ora la care ai ajuns la muncă, cât ai lucrat pentru sarcina actuală, cât ai conversat pe reţelele de socializare şi cât timp ai intrat în reverie de la ninsoarea de afară – toate datele sunt primite sub formă de rapoarte, prin e-mail şi pot reprezenta chiar concedierea ta în caz că ai sărit calul.
- monitorizare telefon de serviciu – dacă şefu’ ţi-a dat telefon de serviciu, crede-mă!, îl interesează cu cine vorbeşti şi pe unde te plimbi. Aşadar, dacă ţi-ai luat concediu medical, dar tu hoinăreşti prin munţi, s-ar putea ca angajatorul să afle totul! Anumite servicii oferite de companiile de telefonie mobilă pot furniza informaţii despre poziţia geografică a angajatilor. Tare, nu? În rest, telefonul de serviciu, trebuie să rămână de serviciu.
- monitorizare gps – atât angajaţii, cât şi masinile, pot fi cu uşurinţă monitorizare prin GPS, pentru a optimiza activitatea la locul de muncă. Deşi superiorul anunţă acest tip de monitorizare, există angajati suficient de naivi care pun carburantul în canistră pentru a-l utiliza în scop personal. Nu-i rău să faci o excursie, dar, în cazul de faţă, pe banii tăi! Softul de monitorizarea a angajaţilor prin gps, depăşeşte portiera maşinii şi ajunge până în telefonul de serviciu. Dacă uiţi să munceşti într-un anumit interval de timp, s-ar putea să fii penalizat!
- monitorizare routere Wi-Fi – se aplică şi la locul de muncă această practică. Ţi-ai permis telefonul tău personal şi inteligent, dar te legi/conectezi la reţeaua Wi-Fi a firmei? Trebuie să înţelegi că rişti să fi dat afară, mai ales dacă ai reguli stricte la program. Anumite routere wireless pot oferi un istoric al navigărilor pentru fiecare utilizator în parte, consumul de internet (upload/download), precum şi numărul de sesiuni. Aşadar, ai grijă la acest tip de monitorizare a angajaţilor. Fii un angajat exemplar şi foloseşte datele mobile sau un Wi-Fi ce n-are legătură cu firma pentru care lucrezi.
- monitorizare biometrică – pentru acces şi pontaj, anumite firme pot implemeta tehnologii ce scanează şi analizează oamenii în funcţie de mai mulţi algoritmi: amprentă, faţă, iris, retină, semnătură, termogramă, voce etc. Există analizeze atât de performante, încât, un comportament anormal, este imediat semnalat!
Concluzia e simplă. Monitorizarea este utilă şi aduce în prim plan un set de beneficii de care ne putem bucura cu toţii. Important este să conştientizăm ceea ce ni se întâmplă, pentru a spune nu, atunci când e cazul. Mai rămâne să ne obişnuim cu accesoriul anului: cardul de sănătate!