M-am oprit de nenumărate ori din scris pentru că nu aveam un titlu bun sau pentru că lumea nu ar fi căutat anumite cuvinte cheie pe Google, care să-mi aducă vizite avantajoase şi indivizi care să dea click pe publicitatea etalată. Am vrut sa dau tot din casă, să zic cum mă simt şi cum aş putea să ies din diferite probleme şi iar m-am gândit la comunitatea obosită de atâtea poveşti care-au adormit societatea bugetară (succes celor care încă scriu despre viaţa personală din dragoste pentru utilizatorul care citeşte). Am vrut sa ofer soluţii practice la momentele în care grăsimea se vedea şi pe cântar.
Dar, ce să vezi? Cei mai mulţi risipiţi sume exorbitante pe pastile pentru slăbit, iar eu am rămas în fundul gol, fără să am parte de credibilitate (târziu s-au trezit clienţii nemulţumiţi să spună că „minunea” nu s-a produs). Sunt un nimeni atunci când gândesc pe dos sau când nu scriu despre evenimente şi certuri ridiculizate. Cei mai mulţi blogări practică aceeaşi ieftină strategie, iar cei mai cunoscuţi sunt buni pentru că au fost primii şi au investit, au stat pe net şi au căutat informaţie străină, prospătă şi ordonată. În ţărişoara asta „prostia e pe val”, iar manipularea e în masă. Facebook-ul chiar a tâmpit şi continuă să tâmpească minţile ce-ar trebui să clocească idei colorate (ăsta pare a fi un marketing de succes pentru cei care nu vor evoluţie în rândul populaţiei) . Dacă ZeList-ul nu te ştie, atunci nu eşti blogăr sau eşti vreun onlainăr hoinar ce-şi petrece veacul pe la periferia biţilor şi n-are treabă cu social media şi cu dezvoltarea personală. Carnea siliconată a prins la români, iar acum că a venit căldura, e moarte pe wall, piţiponceală şi cazare de lux, chiar dacă urlă creditele sau rage hăndrălăul de la prea puţine beri servite cu băieţii. Multe lucruri nu se spun în online, iar ceea ce se construieşte în aceste momente cu ajutorul unor instrumente sponsorizate de firmele de renume, reprezintă o armată de scriitori care-şi cară crucea-n spate, indiferent de opinie.
Cu cât blogărul se afundă mai tare în social media, cu atât are de suferit mai mult în ceea ce priveste cuvântarea liberă. Nu e rau să producă bani un blog, problema e că atunci când se vorbeşte despre câştiguri relevante în online, serviciile şi produsele nu sunt cele dorite. Prea mulţi ţepari mă pun pe muncă şi mă potolesc cu greu din criticat. Crocodilii dau ţepe şi nu le pasă cine şi ce scrie pe net. Încă un capitol pierdut şi o bătălie căreia nimeni nu-i oferă credite. Să mă plâng de CFR sau de sistemul educaţional?
În offline, iluzia se vinde în mijlocul străzii, dar, în mediul online, Google-ul e cel care strică afacerile pentru câţiva cenţi. Roboţii fac legătura între căutările noastre şi paginile create cu un scop. Să imi fie ruşine chiar şi mie pentru clipele în care uit că nu totul este despre bani!