Da! Un copil cu vârsta de doi ani recită integral Luceafărul de Mihai Eminescu. Aş putea spune că acest video urcat pe youtube are un conţinut şocant, în mod total negativ. Poate părea o abilitate bună de lăudat, însă iniţiativa părinţilor de a-şi învăţa copilul 98 de strofe pline de conţinut fără sens, este una total greşită. Fiecare îşi creşte copiii cum ştie şi cum poate, însă ce e mult strică. Un om normal nu este capabil să reţină tot Luceafărul, iar dacă acest copil a reţinut integral poezia, se ridică un semn mare de întrebare. E posibil ca acest copil să aibă o capacitatea de memorare ieşită din comun, însă îmi e groază imaginându-mi de câte ori a ascultat poezia asta. Dimineaţa, la prânz şi seara, acest copil a servit strofe din Eminescu pe pâine.
Copilăria are un rol important în dezvoltarea unui copil. Ceea ce am vizionat nu îmi arată o copilă plină de viaţă, ci una care e aproape obligată să recite poezia ca să aibă voie să se joace.
E de admirat faptul că fetiţa pronunţă destul de bine cuvintele şi are o coerenţă de invidiat. Nu ştiu cum a reuşit să memoreze toate versurile unui romantic ce încă se învaţa pe băncile şcolii, însă, dacă va rămâne cu această poezie în cap, copila va avea un avantaj în faţa colegilor de grădiniţă/şcoală, peste ceva ani. Acest exerciţiu de vorbire sau memorare pe care părinţii îl aplică copilului are relevanţă pe partea de comunicare, dar induce o confuzie la nivel de înţelegere a textului. Mare îi va fi mirarea când textul rostit de ea va avea şi un înteles. Poate că va face şi un studiu de caz pe această temă, iar „Cătălin” va fi eliminat din viaţa tinerelor domnişoare pentru o reverie de zile mari.
Share-ul românesc are un conţinut ce lasă de dorit!