Locurile de muncă se împuţinează, studiile superioare nu mai primează, iar experienţa într-un anumit domeniu o poţi căpăta cu greu. În România se munceşte zi lumină pentru un salariu mizerabil.
Nu a spus nimeni că banii se fac uşor. Stând în folotoliul confortabil şi urmărind emisiunile tv, nu vor pica bani din cer şi nu-ţi va aprecia nimeni aptitudinile. Ba mai mult! Îţi vei abandona ideile şi vei începe să crezi că nu eşti bun de nimic. Stagnarea duce, de cele mai multe ori la sărăcie, în condiţiile unei societăţi in plină criză economică.
Nici străinii nu o duc prea bine, dar oferă o decenţă financiară şi apreciere faţă de ceea ce scrie pe diploma ta. Consider că nu e corectă atitudinea noastră faţă de ţara în care ne-am născut. Cei care se descurcă şi au legat câteva afaceri, fug în ţări străine şi se stabilesc acolo, uitând de ţara mamă, uitând de rădăcini şi de ceea ce înseamnă patriotism.
Mai rău e că acelaşi scenariu se pune în practică şi pentru romanii săraci, ce abia îşi duc zilele. În străinătate, dacă ai grijă de un bătrân, poţi primi şi 1200 de euro pe lună, plus cazare şi mâncare. Unui roman, îi poate surâde o astfel de ofertă. Şi mie îmi surâde, chiar dacă activitatea pe care ar trebui s-o desfăşor, mi-ar crea ceva dificultăţi la început.
Ne este ruşine să lucrăm în România. Cu toate astea, ţara nu trebuie lăsată pe mâinile unor oameni care nu ştiu s-o conducă. Ce se întâmplă dacă fugim cu toţii? Aspirăm la mai mult şi ne ducem într-o lume mai bună, chiar dacă pentru asta plătim un preţ scump. Care este acela? Faptul că suntem nişte laşi şi nu ne putem organiza, în număr mare, pentru a decide o soartă mai bună a ţării. Dacă am renunţa la informaţia prost divulgată de către mass media, dacă nu ne-am mai văita atât de mult şi dacă ne-am spăla wc-ul mai des, fără scârbă, am putea să ţinem capul sus. E important să ne susţinem un punct de vedere fără să avem pile, relaţii şi nepotisme în spate! Nu suntem uniţi şi asta ne strică!
Societatea nu are nicio legătură cu statul. Societatea stă cu mâinile în sân şi aşteaptă. Statul în schimb, nu doarme, ci ucide visul românesc.
Visul românesc cuprinde o listă întreagă de dorinţe ale romanului. Speranţa că mâine va fi mai bine, nu ne ajută cu nimic, dacă nu începem o activitatea în acest sens. Noi nu suntem sclavii unor angajatori, ci suntem adevăraţi oameni ce prestăm servicii şi cotizăm taxe la stat.
„Într-o bună zi, totul va fi bine – aceasta este speranţa noastră. Astăzi, totul este în ordine – aceasta este iluzia noastră (Voltaire)”.
Întrebare: Sunt prost dacă rămân în ţară? Răspuns: ???