Taxiurile din Ploieşti si aerul condiţionat pe timp de vară

Scriu acesta postare după ce am ajuns de prea multe ori leoarcă la muncă, mergând cu taxiurile din Ploieşti. Nu e cea mai bună alegere să te deplasezi cu taxiul pe timp de vară, nu în condiţiile în care un taximetrist vrea să economisească carburant (forumiştii discută despre asta)  şi să lase clientul să moară de cald. E de la sine înţeles, e de bun simţ şi ar trebui să le intre în reflex celor care lucrează pe taxiuri, că omul plăteşte pentru confort şi implicit vrea să i se asigure. Cu toate că logica e simplă şi mişto, realitatea e pusă pe şotii. Banii cetăţenilor sunt puţini, tariful e scump comparativ cu cel din Bucureşti, iar aerul condiţionat din taxi tot nu funcţionează. E jale cu taxiurile din Ploieşti!

taxiurile din Ploieşti

Pentru că românul este obsedat să facă bani mai mult din economie, decât din muncă, în zona taximetriei, s-au pus la bătaie cele mai jalnice condiţii, în multe din cazuri. Cum rar am găsit un şofer de bun gust, care să nu se calicească, am spus că merită să alcătuiesc un regulament virtual pentru taximetriştii de pretutideni, fie că va fi sau nu respectat.

Aşadar, după cum urmează, şoferii de taxi, mai ales pe timp de vară, ar trebui:

–  să aibă aerul condiţionat pornit, eventual cu cel puţin 5 minute înainte de a accepta o nouă comandă

– să păstreze curăţenia autovehiculului, mai ales în interior

–  să nu fumeze, indiferent de ce spun plămânii cu ajutorul creierul îmbâcsit de nicotină

– să aibă la purtător o ţinută decentă, care să indice un standard de calitate şi pentru această meserie

– să nu se bage în seamă dacă nu e cazul

– să aibă rest indiferent de caz

– să optimizeze cursele şi să nu facă excursii neodorite

– să nu frâneze “indecent” în trafic

– să nu vorbească la telefon, decât dacă cere voi (ca la grădiniţă)

Astea mi-au venit în minte, deşi lista poate continua pentru meseria de taximetrist. Eu, dacă aş fi patron de taxi aş impune pe timp de vară şi o sticlă cu apă rece (da, d-aia la 0,5 litri) pentru clienţii fideli, cei care plătesc la final de lună. Sunt multe idei care merită o atenţie sporită. Problema e că în Ploieşti sunt multe taxiuri şi mai toate funcţionează pe aceleaşi principii. Nu mai zic de cursele unde nu primesc bon şi surprind şoferul cum resetează taximetru cu dispozitivul de la brichetă (pe unii cică îi obligă “managerii”). Şi tocmai d-astea nu funcţionează această industrie aşa cum şi-ar dori mulţi (da, şi eu!). Să povestesc şi despre introducerea unei modalităţi  de plată cu cardul? N-are rost, cel puţin nu pe o amărâtă de Dacie care scârţie la fiecare curbă şi unde şoferul şi-a făcut loc în scaun mai mult decât i-aş permite eu. Subliniez totuşi impertinenţa unor şoferi care “nu mă lasă” să-mi pun centura în faţă, că cică plăteşte el dacă vine poliţia. Şi eu tot dezbat subiectul legat de siguranţa în trafic şi de eventualele accidente de pe traseu, la care tot eu suport consecinţele, că cică îl jignesc şi că e şofer bun. Idioţi sunt pe toate drumurile, asta e concluzia mea! Mentalitatea rămâne la fel până la achiziţia unui nou stil de viaţă.

Mai rămâne varianta să merg pe jos, că oricum e mai bine decât cu troleul 44, care pe bune de vă mint, e cuptor electric.

P.S. Imaginea ilustrează taxiurile din zona Malu Roşu a oraşului Ploieşti şi nu are nicio legătură directă cu cele etalate mai sus. Acum, de, unele asemănări sunt întotdeauna binevenite, nu?

comments
Share articol: