Îmi permit să scriu o postare despre televiziune, în condiţiile în care, de câteva zile bune nu mai am semnal la tv, asta pentru că am uitat să-mi achit facturile restante. Pun în evidenţă poporul şi subliniez puterea ca fiind prezentată după bunul plac de fiecare canal de televiziune în parte.
Diversitatea pe care o oferă televiziunea mă face să înţeleg cât de nehotărât am ajuns. De fel, butonez alandala şi mă opresc pe vreun canal străin. Urăsc să văd cum scandalul are audienţă, dar zâmbesc când ştiu că inteligenţii profită de pe urma unui public mediocru.
Arma centrală a politicii obişnuieşte poporul cu indiferenţa (o amantă greu de refuzat). Cu cât există mai puţin interes pentru mecanismele interne ale politicii, cu atât mai mult circul jonglează un furt ziua în amiaza mare.
Nu am prins referendumul aşa cum l-au prezentat cei de la televizor, ci doar am mai tras cu urechea la Radio România Actualităţi (radioul plin de bâlbe, cu angajaţi bine plătiţi). Nu m-a interesat ce a zis gura vecinilor şi am înţeles că nu suntem uniţi atunci când trebuie să ne expunem o părere. O s-o mai ducem in stilul ăsta cel puţin doi ani şi o să vedem că indiferent de votul nostru, jocurile sunt făcute.
Agitaţia în mod organizat, ar trebui promovată, însă nu vreau să văd cum se manifestă cei trecuţi de prima tinereţe. Vreau tineri cu studii superioare, informaţi din cărţi şi din realitate, care să strige în toate limbile: Vrem libertate!
Ce fac televiziunile cu libertatea? O limitează, arătând doar ce vor ei. Publicul educat nu are de unde să aleagă informaţia. Nici măcar TVR nu trimite mesaje obiective către telespectator, asta pentru că totul are o influenţă în spate.
Zic aşa: Cine vrea să culeagă informaţie de calitate, să meargă la faţa locului, să citească o carte şi să închidă manipularea televizată.